Publicat pe Lasă un comentariu

DE CE VIITORUL ESTE ACUM?

cuplu sta pe canapea cu telefonul in mana navigand pe internet

In ultimii 10 ani, internetul a patruns in miliarde de camine de pe intreg globul. Au fost create milioane de comunitati online, care uneori le reproduc pe cele offline, alteori sunt independente de ele, grupand utilizatorii in functie de diferitele lor interese: sanatate, alimentatie, familie, lifestyle, hobby-uri etc.

Internetul si timpul petrecut online ne reduc treptat capacitatea de a fi atenti la ce ne inconjoara. Nu de putine ori suntem mai interesati de ceea ce se petrece in spatiul virtual decat de ce se intampla in imediata noastra apropiere.

Astazi e mai usor ca oricand sa stam de vorba cu rudele din strainatate, dar e foarte greu sa discutam cu copiii la cina, fiindca sunt acaparati de smartphone-uri si pur si simplu nu ne aud. Din pacate, in prea multe cazuri online-ul exista in detrimentul offline-ului, iar intre cele doua a aparut un decalaj fundamental. Mai mult decat atat, tehnologia ne-a indepartat, practic, de corpurile noastre. Poate acest lucru, in trecut, ar fi dus automat la pierire.

Yuval Noah Harari, renumitul istoric israelian, autor al bestseller-ului Sapiens. Scurta istorie a omenirii, ne explica plastic acest lucru:
„In trecut, oamenii nu isi puteau permite sa fie atat de neglijenti. Culegatorii din vechime erau intotdeauna vigilenti si atenti.


Atunci cand rataceau prin padure in cautare de ciuperci, erau atenti la orice movilita care le-ar fi putut ascunde. Ascultau cu atentie cea mai slaba miscare in iarba ca sa-si dea seama daca acolo sta la panda vreun sarpe. Cand gaseau o ciuperca comestibila, o mancau cu foarte multa atentie, ca sa o distinga de rudele ei otravitoare.

Membrii societatilor bogate din ziua de azi nu au nevoie de o asemenea vigilenta. Putem sa ratacim printre raioanele supermarketului in timp ce scriem mesaje pe telefon. Sa cumparam oricare dintre miile de alimente disponibile, caci toate au avizul autoritatilor sanitare.

Dar, orice am alege, am putea ajunge sa mancam in graba in fata unui ecran. Verificandu-ne e-mailurile sau uitandu-ne la televizor si acordand foarte putina atentie gustului propriu-zis.”


Viitorul este acum!


Instrainati de corpul si de simturile noastre, ne simtim alienati si dezorientati. Nu putem trai fericiti daca nu interactionam unii cu ceilalti. Timpul petrecut online insemna mai putina energie pentru activitatile offline. Istoricul israelian se intreba, retoric, daca Internetul poate adopta un nou model.

Unul care sa-i incurajeze pe oameni sa intre online doar atunci cand e strict necesar. Sa acorde mai multa atentie mediului lor fizic si propriilor simturi. Cu alte cuvinte, daca se va reface vreodata puntea dintre online si offline. Poate cu ajutorul vreunui nou instrument ingenios, creat de inginerii viitorului.

Se pare insa ca viitorul este acum si aici. A depasit toate previziunile. Transformarea esentiala se petrece sub ochii nostri. Si nu a fost generata de vreun instrument inventat de un inginer, ci de pandemia globala pe care o traversam.

Paradoxal, obligandu-ne sa functionam online, aceasta ne-a invatat valoarea inestimabila a offline-ului. A timpului petrecut alaturi de cei dragi noua, in natura sau la caldura caminului. Si ne-a mai invatat ca una nu poate functiona fara cealalta. Acesta este modul in care viitorul este acum.


Micile bucurii ale vietii

Dupa luni de zile petrecute in home-office, cu videoconferinte zilnice si schimburi interminabile de mailuri cu colegii. Sau dupa sute de mesaje trimise si primite de la rudele si prietenii pe care nu i-am putut vizita.

Dupa comenzi nesfarsite de produse pe Internet, dupa saptamani intregi in care am supravegheat orele online ale copiilor si am participat la sedinte virtuale cu parintii, Craciunul si Anul Nou mi-au readus bucuria de a evada pentru o perioada in offline. De a gati ceva bun in casa, impreuna cu copiii. De a stinge ecranele si a rasfoi albume de fotografii. De a impodobi bradul, a canta colinde (pentru prima data!) si a depana amintiri.

De a iesi la plimbare sau bate mingea in parc. Daca altadata la sfarsit de an copiii aruncau cartile si se cufundau in tablete si telefoane, sa se relaxeze, anul asta au uitat sa-si mai incarce gadget-urile. Aproape ca au incercat gustul copilariei noastre indepartate, dintr-o era fara Internet.

Sper ca anul in care de-abia am pasit, cu teama si speranta, sa ne aduca inainte de toate sanatate. Mai apoi intelepciunea de a gasi si a ne pastra echilibrul intre online si offline.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *