Este normal să deveniți un pic uituc pe măsură ce îmbătrâniţi. Cu toate acestea, pierderile de memorie ar putea fi un simptom a ceva mai grav și ar trebui să fiţi consultat de medicul dvs. de familie.
Pierderile de memorie, numite şi amnezie, apar atunci când o persoană își pierde capacitatea de a-şi aminti evenimente şi informaţii pe care ar fi capabil, în mod normal, să şi le amintească. Ar putea fi ceva ce s-a întâmplat la numai câteva secunde sau minute sau un eveniment memorabil care s-a întâmplat în trecut. Pierderea de memorie poate să fi început brusc sau poate să se fi înrăutăţit în ultimul an.
Pierderea de memorie poate fi dureroasă pentru persoana afectată şi pentru familia ei. Rudele se gândesc la ce este mai rău și presupun că este cauzată de demență, dar acest lucru nu este adevărat, în cele mai multe cazuri.
Ce trebuie să faceți dacă sunteți îngrijorat că aveţi pierderi de memorie
Dacă sunteți îngrijorat că dvs. sau cineva drag vouă are pierderi de memorie, consultaţi-vă medicul de familie. El vă va face o evaluare inițială și vă va pune întrebări despre simptome, despre istoricul de familie și despre stilul de viață. De asemenea, medicul vă poate face şi analize de sânge.
Pierderea de memorie are o gamă largă de cauze posibile, în funcție de tipul de pierdere de memorie.
Medicii clasifică memoria ca:
– Amintiri imediate, cum ar fi sunetele, care sunt stocate doar pentru câteva secunde.
– Amintiri pe termen scurt sau recente, cum ar fi numerele de telefon, care rămân în memoria dumneavoastră timp de 15-20 de secunde. Creierul poate stoca aproximativ șapte informații pe termen scurt, în orice moment.
– Amintiri pe termen lung – amintiri permanente care au fost consolidate pentru că le-aţi repetat încontinuu în minte.
Dacă medicul dvs. va considera că dvs. sau ruda dvs. are nevoie de o evaluare pentru demență sau că ar putea avea o altă afecţiune mai gravă, cum ar fi leziunile la nivelul creierului, el vă poate trimite la un specialist.
Ar putea fi demență?
Dacă citiţi acest articol deoarece credeți că problemele de memorie pot fi un semn de demență, fiți siguri că, probabil, nu sunt. O persoană cu demență nu va fi conștientă, de obicei, de pierderea ei de memorie sau poate nega acest lucru.
Pierderea de memorie este cauzată, probabil, de ceva mult mai comun şi tratabil, cum ar fi depresia.
Ați putea fi îngrijorat de faptul că cineva la care ţineţi are demenţă. Cu toate acestea, trebuie să ştiţi că aproximativ 40% din persoanele cu vârsta de peste 65 de ani au un anumit grad de probleme de memorie și că doar 15% vor dezvolta demență, în fiecare an.
În cazul în care instinctele dvs. sunt corecte, faptul că acea persoană neagă sau că nu este conştientă de pierderea ei de memorie poate face dificilă convingerea acelei persoane că trebuie să meargă la medicul ei de familie pentru o consultație.
Semne că cineva a demență
Ca o regulă generală:
– Demența apare, de obicei, la persoane cu vârsta de peste 65 de ani.
– Cineva cu demență va încerca din răsputeri să-și amintească evenimentele imediate sau recente, dar încă îşi poate aminti evenimentele care au avut loc cu mult timp în urmă. Prin urmare, în cazul în care este afectată memoria pe termen lung, cel mai probabil nu este demență.
– Pierderile de memorie nu au loc dintr-o dată, dar se înrăutăţesc treptat în timp.
Cele mai frecvente cauze ale pierderii de memorie
Medicii spun că, în general, pacienţii care vin la ei cu pierderi de memorie suferă şi de:
– anxietate;
– stres;
– depresie.
Pierderea lor de memorie se datorează lipsei de concentrație și faptului că nu observă lucrurile în primul rând, din cauza lipsei de interes. Problemele de somn înrăutăţesc pierderile de memorie.
Medicul de familie vă poate sugera să încercaţi comprimate antidepresive. Dacă presupunerea lui este corectă, ele ar trebui să vă îmbunătățească problemele de memorie, pe măsură ce depresia dispare.
O persoană în vârstă cu pierderi de memorie are, cel mai probabil, şi depresie, dacă prezintă schimbări de comportament, cum ar fi un temperament irascibil.
Alte cauze frecvente ale pierderii de memorie sunt:
– un traumatism cranian, de exemplu, după un accident de mașină;
– un accident vascular cerebral care întrerupe o parte a fluxului de sânge la creier şi provoacă moartea ţesutului creierului.
Acestea vor duce la pierderi bruşte de memorie, în care uitați evenimentele care au avut loc înainte de traumă (amnezie retrogradă) sau aţi uitat tot ce s-a întâmplat după traumă (amnezie anterogradă).
Cauze mai puţin frecvente ale pierderii de memorie
Cauzele mai puţin frecvente ale pierderii de memorie pot fi cauzate de:
– o tiroidă hipoactivă, ceea ce înseamnă că glanda tiroidă (găsită în gât) nu produce suficienţi hormoni;
– anumite tipuri de medicamente, cum ar fi sedativele și unele tratamente pentru boala Parkinson;
– abuzul de alcool pe termen lung;
– sângerările la nivelul creierului, cunoscute sub numele de hemoragie subarahnoidiană;
– un deficit de vitamina B1 (tiamină), de exemplu: din cauza unei probleme digestive;
– problemele cu fluxul sanguin în o parte a creierului, care duc la episoade de pierderi de memorie pe care o persoană nu şi le poate aminti după aceea (cunoscute sub numele de amnezie globală tranzitorie);
– un eveniment stresant sau traumatic, care face persoana să-şi blocheze acea amintire, lăsând-o în imposibilitatea de a-şi aminti informații importante (cunoscut sub numele de amnezie psihogenă);
– o tumoare pe creier.