Publicat pe Lasă un comentariu

Alergiile

alergiileAlergia este cuvântul folosit pentru a descrie o reacție negativă a organismului la un anumit produs alimentar sau la substanțele din mediul înconjurător.

Cele mai multe substanțe care provoacă alergii nu sunt dăunătoare și nu au niciun efect asupra oamenilor care nu sunt alergici.

Reacţia alergică

Orice substanță care declanșează o reacție alergică este numită alergen. Cei mai des întâlniţi alergeni sunt: polenul, acarienii, mucegaiul şi animalele de companie. Alergenii mai rar întâlniţi sunt: nucile, fructele și latexul.

O alergie se dezvoltă atunci când sistemul imunitar al organismului reacţionează la un alergen ca și cum aceasta ar prezenta o amenințare, la fel ca o infecție. El produce anticorpi pentru a lupta împotriva alergenului, într-o reacție numită reacţie imunitară.

Data viitoare când o persoană intră în contact cu alergenul, organismul „își amintește” de expunerea anterioară și produce mai mulţi anticorpi. Acest lucru cauzează o eliberare de substanțe chimice în organism, ceea ce duce la o reacție alergică.

Tulburările alergice includ: astmul, eczemele şi febra fânului. Simptomele unei alergii pot include: strănut, respiraţie şuierătoare, tuse și erupții cutanate.

Natura simptomelor depinde de modul în care aţi intrat în contact cu alergenul. De exemplu, este posibil să aveți probleme cu căile respiratorii dacă ați inspirat polen.

Când să mergeţi la medicul de familie?

Dacă credeți că aveți o alergie, spuneţi-i medicului ce simptome aveţi, când au loc, cât de des au loc și dacă există un declanşator.

Vi se poate face un test prick pentru a identifica alergenul care provoacă simptomele.

Cât de frecvente sunt alergiile?

Alergiile sunt foarte frecvente. Se estimează că una din patru persoane va suferi de o alergie la un moment dat în viaţa lor. Numerele sunt în creștere în fiecare an și jumătate dintre cei afectaţi sunt copii.

Motivul pentru această creștere este neclar. Unii experți cred că este asociată cu poluarea. O altă teorie spune că alergiile sunt cauzate de traiul într-un mediu mai curat şi lipsit de germeni, ceea ce reduce numărul de germeni cu care sistemul nostru imunitar are de-a face. Acest lucru determină organismul să supra-reacționeze atunci când intră în contact cu substanțe inofensive.

Cum să faceţi faţă unei alergii?

Cel mai eficient mod de a face faţă unei alergii este prin a evita orice contact cu alergenul care provoacă reacția. Medicamentele nu vă pot vindeca alergia, dar pot trata simptomele comune.

Simptomele alergiilor

simptomele alergiilorReacțiile alergice nu au loc prima dată când intraţi în contact cu un alergen, ci a doua oară când intraţi în contact cu el. Acest lucru se datorează faptului că sistemul imunitar al organismului trebuie să dezvolte sensibilitate la alergen înainte de a putea deveni alergic la el. Cu alte cuvinte, sistemul imunitar trebuie să recunoască și să memoreze alergenul (de exemplu, părul de animale sau polenul) și abia apoi va produce anticorpi împotriva alergenului. Acest proces este cunoscut sub numele de sensibilizare.

Timpul necesar pentru a deveni sensibilizat la un alergen poate dura câteva zile sau câţiva ani. Unii oamenii se opresc în faza de sensibilizare şi se confruntă cu simptome, dar niciodată nu dezvoltă pe deplin o alergie la alergen.

Reacțiile alergice tipice includ iritații și inflamații (umflături) în organism. Simptomele pot include:

–    strănut;

–    respiraţie şuierătoare;

–    dureri la nivelul sinusurilor (presiune sau durere în nas, în jurul ochilor și în partea din față a craniului);

–    rinoree;

–    tușit;

–    erupții cutanate (urticarie);

–    umflături;

–    mâncărimi la nivelul ochilor, urechilor, buzelor, gâtului și palatului (cerul gurii);

–    insuficiență respiratorie;

–    greaţă, vărsături și diaree.

Este important să ne amintim că aceste simptome pot fi cauzate şi de alte afecţiuni. Consultaţi-vă medicul de familie dacă nu sunteți sigur ce cauzează simptomele.

Anafilaxia

În cazuri foarte rare, o alergie poate duce la o reacţie alergică severă numită şoc anafilactic, care poate fi fatal. Cele mai multe reacții alergice apar la nivel local, într-o anumită parte a corpului, cum ar fi nasul, ochii sau pielea. În caz de anafilaxie, reacțiile alergice implică întregul corp și, de obicei, au loc la câteva minute după ce aţi intrat în contact cu un alergen.

Simptomele șocului anafilactic pot include oricare dintre următoarele:

–    umflarea gâtului și a gurii;

–    dificultate la înghițire sau vorbire;

–    dificultăți de respirație;

–    o erupție pe corp;

–    înroșirea feței și mâncărime;

–    crampe stomacale, greață și vărsături;

–    un sentiment brusc de slăbiciune, din cauza scăderii tensiunii arteriale;

–    colaps și pierderea cunoştinţei.

Dacă intraţi în șoc anafilactic, veți avea nevoie de tratament de urgență. De obicei se face o injecție cu adrenalină.

Cauzele alergiilor

O alergie se dezvoltă atunci când sistemul imunitar al organismului reacţionează la un alergen ca și cum acesta ar fi dăunător, ca și cum ar fi o infecţie.

Sistemul imunitar produce un tip de anticorpi (proteine ​​care luptă împotriva virusurilor şi infecţiilor) numiți imunoglobulina E (IgE), pentru a lupta împotriva alergenului.

Atunci când organismul intră din nou în contact cu alergenul, sunt eliberaţi anticorpii IgE, determinând producerea unor substanţe chimice. Împreună, acestea cauzează simptomele unei reacții alergice.

Una dintre substanțele chimice implicate într-o reacție alergică este histamina, şi provoacă:

–    încordarea muşchilor, inclusiv cei din pereții căilor respiratorii;

–    creşterea producţiei de mucus în mucoasa nasului, cauzând prurit local și o senzaţie de ardere.

Alergenii comuni

Un alergen este orice substanță care determină sistemul imunitar să reacţioneze şi să producă anticorpi împotriva acelei substanțe. Există mii de alergeni care pot declanşa alergii, dar cei mai comuni sunt:

–    acarienii;

–    polenul;

–    părul de animale sau pielea moartă;

–    sporii de ciuperci sau mucegai;

–    produsele alimentare (în special laptele, ouăle, grâul, soia, fructele de mare, fructele și alunele);

–    înţepătura de viespe sau albină;

–    anumite medicamente, cum ar fi penicilina;

–    latexul;

–    produsele chimice de uz casnic.

Cine riscă să sufere de o reacţie alergică?

Unii oameni au mai multe şanse de a dezvolta o alergie, deoarece ea este ereditară. Dacă acesta este cazul, aveţi atopie. Oamenii atopici sunt mai susceptibili de a dezvolta alergii, deoarece corpul lor produce mai mulţi anticorpi IgE decât în ​​mod obişnuit.

Şi factorii de mediu joacă un rol în dezvoltarea tulburărilor alergice. Rolul exact al mediului este necunoscut, dar studiile au arătat că mai mulți factori par a crește riscul unui copil de a dezvolta atopie, cum ar fi:

–    creșterea într-o casă cu fumători;

–    expunerea la acarieni;

–    expunerea la animale de companie;

–    folosirea antibioticelor.

Băieții sunt mult mai susceptibili de a dezvolta atopie decât fetele, la fel şi copiii care au o greutate mică la naştere. Motivele pentru acest lucru sunt neclare.

Diagnosticarea unei alergii

Dacă credeți că aveți o alergie, spuneţi-i medicul ce simptomele aveţi, când au loc, cât de des au loc și dacă există declanşatori. Medicul va dori să știe dacă aveţi membri de familie cu simptome similare sau dacă există un istoric de familie de alergii.

După ce a aflat istoricul de alergii, medicul poate efectua teste pentru a identifica alergenul care provoacă simptomele, sau vă poate trimite la un specialist sau la o clinică de alergie.

Chiar dacă credeţi că ştiţi ce cauzează o reacție alergică, poate fi necesar să fiţi testat pentru a determina cu exactitate alergenul și pentru a obține un diagnostic clar.

Tipul de test care vi se va face va depinde de simptome, de starea pielii și de medicamentele pe care le luaţi. Testele posibile includ:

–    Testul prick. De obicei, acesta este primul test care se face atunci când se caută un alergen. Pielea este înţepată cu o cantitate mică de alergen suspectat, pentru a vedea dacă există o reacție. Dacă există, pielea din jurul înţepăturii va deveni foarte repede roșie şi umflată și veţi simţit o senzaţie de mâncărime. Deoarece testul prick introduce o cantitate foarte mică de alergen în piele, testul este considerat foarte sigur și poate fi folosit pe aproape orice grupă de vârstă, inclusiv la copii. Cu toate acestea, el nu este potrivit dacă aveți eczeme severe sau dacă luați antihistaminice.

–    Analize de sânge. Analizele sunt folosite pentru a măsura cantitatea de anticorpi IgE din sânge, care a fost produsă de către sistemul imunitar ca reacţie la un alergen suspectat. Rezultatele sunt prezentate pe o scară de la zero la şase: zero indică un rezultat negativ și șase indică o sensibilitate extrem de mare. Analizele de sânge sunt utile în special atunci când există riscul unei reacții extreme sau atunci când este suspectat un alergen rar.

–    Teste pe piele. Aceste teste sunt folosite pentru a găsi un alergen care cauzează eczeme (dermatită de contact). Se adaugă o cantitate mică de alergen suspectat pe discuri metalice speciale, care apoi sunt lipite pe piele timp de 48 de ore și monitorizate pentru o reacție. Acest test se efectuează, de obicei, la un departament de dermatologie, într-un spital.

Tratarea alergiilor

Ori de câte ori este posibil, cel mai eficient mod de a face faţă unei alergii este de a evita orice contact cu alergenul.

Medicamentele

Medicamentele nu pot vindeca alergia, dar pot fi folosite pentru a trata simptomele alergiei, cum ar fi: rinoreea, senzația de mâncărime în gură și strănuturile. Cele mai multe tratamente sunt disponibile fără reţetă, dar cereţi mereu sfatul farmacistului sau al medicul de familie înainte de a începe să luați un medicament nou.

Antihistaminicele

Antihistaminicele tratează alergiile prin blocarea acțiunii histaminei; o substanţă pe care organismul o eliberează atunci când crede că este atacat de un alergen. Antihistaminicele pot fi luate sub formă de tablete, cremă, sub formă lichidă, sau ca picături pentru ochi sau spray-uri nazale.

Spray-urile nazale pot fi folosite pentru a reduce inflamația și iritația nasului, iar picăturile de ochi vor calma ochii inflamaţi şi mâncărimea. Unele spray-uri și picături sunt potrivite numai pentru adulți, aşa că cereţi întotdeauna sfatul medicului de familie sau al farmacistului înainte de a cumpăra medicamente pentru dvs. sau pentru copiii dvs.

Decongestionante

Decongestionantele ajută la calmarea unui nas înfundat, care este adesea cauzat de febră fânului, de alergia la praf sau de o alergie la animalele de companie. Decongestionantele pot fi luate sub formă de comprimate, capsule, spray-uri nazale sau lichide. Ele nu ar trebui să fie folosite pe termen lung.

Antagoniști ai receptorilor de leucotriene

Antagoniștii receptorilor de leucotriene sunt comprimate care blochează efectele leucotrienelor – substanţe chimice eliberate în cursul unei reacții alergice, care cauzează inflamația din căile respiratorii. Ele sunt folosite pentru a trata astmul bronșic atunci când alte tratamente au eșuat și ca un supliment la tratamentul cu steroizi.

Spray-uri cu corticosteroizi

Spray-urile cu corticosteroizi concepute pentru a acționa asupra mucoasei nazale şi a căilor respiratorii sunt eficiente în suprimarea inflamației, în special a congestiei nazale. Absorbția în organism este minimă, aşa că efectele adverse sunt evitate.

Desensibilizare (imunoterapie)

O altă formă de tratament pentru alergii este desensibilizarea; cunoscută şi sub numele de imunoterapie.

Desensibilizarea funcționează prin introducerea treptată a alergenului în corpul dvs., pentru a-l face mai puţin sensibil la alergen.

Alergenii sunt injectaţi în mână. În stadiile inițiale ale tratamentului vi se vor administra injecții la intervale de o săptămână sau mai puțin, în timp ce dozele de alergeni sunt crescute treptat. Atunci când ajunge la „doza de întreținere”, o doză care este eficientă în reducerea reacției alergice, va trebui să continuaţi să faceţi injecții cu această doză la fiecare câteva săptămâni, pentru cel puțin doi ani.

Desensibilizarea este recomandată, în mod normal, numai pentru tratarea alergiilor severe (cum ar fi febra fânului și alergiile la animalele de companie), care nu au răspuns la alte tratamente, și pentru alergiile specifice, cum ar fi alergia la înţepătură de albine și viespi.

Acest tip de tratament trebuie să fie efectuat numai sub supravegherea atentă a unui medic, într-un spital, deoarece există riscul apariţiei unei reacții alergice grave.

Tratarea anafilaxiei

Dacă aveți șoc anafilactic, veți avea nevoie de tratament de urgență cu o injecţie de adrenalină în muşchi.

Dacă aveți o alergie care ar putea provoca șoc anafilactic, sau dacă ați avut o reacție alergică severă în trecut, vi se va da un kit de auto-injectare cu adrenalină. El conţine o seringă ușor de folosit, care trebuie să o purtaţi cu dvs. tot timpul.

De asemenea, aţi putea să luaţi în considerare purtarea unei braţări cu informații medicale sau o altă formă de identificare care poartă informații despre starea dumneavoastră.

Dacă bănuiți că dvs. sau altcineva are șoc anafilactic, sunat la 112 și chemaţi o ambulanță.

Prevenirea alergiilor

Prevenirea alergiilorCel mai bun mod de a preveni o reacție alergică este de a evita alergenul care o provoacă. Acest lucru nu este întotdeauna ușor. Alergenii precum particulele de praf sau sporii de ciuperci pot fi greu de văzut și se pot înmulți chiar şi într-o casă curată.

De asemenea, poate fi greu şi să evitaţi animalele de companie, în special dacă ele aparțin prietenilor sau familiei. Multe alergii alimentare sunt declanşate pentru că oamenii nu-și dau seama că sunt alergici la alimentele pe care le consumă.

În continuare vă prezentăm câteva sfaturi practice care ar trebui să vă ajute să evitaţi cei mai comuni alergeni.

Acarienii

Una dintre cele mai mari cauze ale alergiilor sunt acarienii. Acarienii sunt insecte microscopice care trăiesc în praful din casă. Metode de a reduce numărul de acarieni:

–    Optaţi pentru linoleum în loc de covor.

–    Cumpăraţi jaluzele care pot fi ușor de curățat.

–    Curăţaţi pernele, jucăriile moi, perdelele și mobilierul tapițat în mod regulat – puteţi să le spălaţi sau să le aspiraţi.

–    Folosiţi perne sintetice și pilote acrilice în loc de pături de lână sau de perne cu pene.

–    Folosiţi un aspirator echipat cu un filtru de înaltă eficiență (HEPA), deoarece poate îndepărta mai mult praf decât aspiratoarele obișnuite.

–    Folosiți o cârpă umedă şi curată pentru a șterge suprafețele, deoarece praful poate răspândi alergenii.

Animalele de companie

Nu blana animalului de companie produce o reacție alergică, ci expunerea la pielea moartă, la saliva sau la urina lor.

–    ţineţi animalele de companie afară cât mai mult posibil sau lăsaţi-le să stea doar într-o singură cameră, de preferat una fără covor;

–    nu lăsaţi animale de companie să stea în dormitoare;

–    spălaţi animalele de companie cel puțin o dată la două săptămâni;

–    periaţi câinii afară.

Sporii de mucegai

Mucegaiul se poate dezvolta pe orice lucru care se descompune. Mucegaiul în sine nu este un alergen, dar sporii lui sunt. Sporii sunt eliberaţi atunci când există o creștere bruscă de temperatură într-un mediu umed.

Iată câteva moduri în care puteți preveni sporii de mucegai:

–    Păstrați casa bine ventilată.

–    Când faceţi duș sau când gătiți, ţineţi ușile închise pentru a împiedica răspândirea aerului umed.

–    Nu uscaţi hainele în casă, nu băgaţi haine umede în dulap.

Alergiile alimentare

Prin lege, producătorii de produse alimentare trebuie să eticheteze în mod clar orice alimente care ar putea provoca o reacție alergică, cum ar fi ţelina, cerealele, crustaceele, ouăle, peștele, laptele, muștarul, nucile, seminţele de susan, soia și dioxidel de sulf.

Multe persoane au o reacție alergică în timp ce mănâncă la un restaurant. Puteți evita acest lucru dacă:

–    nu vă bazaţi doar pe descrierea meniului (amintiți-vă că multe sosuri sau dressinguri ar putea conține alergeni);

–    comunicaţi în mod clar cu personalul și le cereţi sfatul.

Polenul

Cei mai mulți oameni sunt afectaţi în timpul primăverii, deoarece atunci polenizează cei mai mulți copaci și plante. Pentru a evita expunerea la polen:

–    purtați ochelari de soare curbaţi, pentru a vă proteja ochii de polen;

–    închideţi ușile și ferestrele dimineaţa și seara, pentru că există mai mult polen în aer;

–    spălaţi-vă pe păr și schimbaţi-vă hainele după ce veniţi de afară;

–    evitați zone ierboase, cum ar fi parcurile și terenurile;

–    dacă aveți gazon, rugaţi pe cineva să-l taie pentru dvs.

Publicat pe Lasă un comentariu

Primul ajutor

prim ajutor112 este numărul unic de apel de urgenţă pentru Uniunea Europeană și vă va face legătura cu serviciile de urgență din UE.

În fiecare an, mii de oameni mor sau sunt grav răniți în accidente. Multe dintre aceste decese ar putea fi prevenite dacă s-ar acorda primul ajutor la locul accidentului, înainte de a sosi serviciile de urgență.

Ce trebuie să faceți

Dacă cineva este rănit într-un accident:

– Mai întâi, asiguraţi-vă că dvs. și rănitul nu sunteţi în pericol. Dacă sunteți, faceţi în aşa fel încât să fiţi în siguranță.

– Atunci când sunteţi în siguranţă, formați 112 pentru o ambulanță, dacă este necesar.

– Acordaţi primul ajutor.

 

Dacă cineva este inconștient și respiră

Dacă o persoană este inconștientă, dar respiră și nu are alte afecţiuni care îi pun viața în pericol, persoana ar trebui să fie pusă în poziția de recuperare.

Dacă cineva este inconștient și nu respiră

Dacă o persoană nu respiră normal după un accident, chemaţi o ambulanță și apoi, dacă puteţi, oferiţi-i RCP imediat (resuscitare cardiopulmonară).

Informațiile din acest articol oferă îndrumări cu privire la situațiile obișnuite de prim ajutor. Cu toate acestea, articolul nu este un înlocuitor pentru un curs de prim ajutor.

 

Accidente și situații de urgență comune

Anafilaxia

Anafilaxie (sau șoc anafilactic) este o reacție alergică severă, care poate să apară după o înţepătură de insecte sau după ce o persoană a mâncat anumite alimente. Reacția poate fi foarte rapidă; se întâmplă în câteva secunde sau minute de la contactul cu alergenul.

În timpul șocului anafilactic, persoanei îi poate fi greu să respire, iar limba şi gâtul lor li se pot umfla, obstrucţionând căile respiratorii.

Dacă bănuiți că o persoană se confruntă cu șoc anafilactic, sunați la 112 imediat.

Verificați dacă persoana are asupra ei orice medicament. Unii oameni care ştiu că au alergii severe pot purta epinefrină cu ei. Aceasta este un fel de adrenalină şi, de obicei, este într-o seringă preîncărcară. Puteți ajuta persoana să-şi administreze injecţia sau, dacă aveţi pregătire, să faceţi dvs. injecţia.

Asigurați-vă că persoana stă într-o poziţie confortabilă şi că poate respira, în timp ce aşteaptă să ajungă ambulanţa. Dacă este conștientă, cea mai bună poziție în care ar putea sta este în poziție verticală.

 

Arsuri și opăriri

În caz de arsură sau de opărire:

– Se răcește arsura cât mai repede posibil cu apă rece (dar nu foarte rece), timp de cel puțin 10 minute sau până când durerea este exonerată.

– Sunați la ambulanţă sau cereţi ajutor medical dacă este necesar.

– În timp ce răciţi arsura, îndepărtați cu atenție orice îmbrăcăminte sau bijuterii, asta dacă nu sunt ataşate de piele.

– Acoperiţi-vă cu o pătură sau luaţi mai multe haine pe dvs. (evitând zona arsă) pentru a preveni hipotermia. Acesta este necesar dacă răciţi o parte mare a corpului, mai ales la sugari, copii și la persoanele în vârstă.

– Acoperiţi arsura cu benzi longitudinale de folii de plastic sau cu o pungă de plastic curată, dacă arsura este pe o mână sau picior. Dacă nu aveţi aşa ceva la îndemână, folosiţi un pansament steril sau materiale care să nu fie pufoase.

– Nu puneţi creme, loțiuni sau spray-uri pe arsură.

– Dacă este cazul, ridicaţi membrul pentru a reduce umflarea și pentru a ameliora durerea.

Pentru arsurile chimice: purtați mănuși de protecție, îndepărtaţi orice îmbrăcăminte afectată, periaţi chimicalele, dacă este o pulbere, și daţi-vă cu apă rece pe arsură, timp de 20 de minute. Dacă este posibil, determinaţi ce a cauzat arsura.

Aveți grijă să nu vă răniți și purtați îmbrăcăminte de protecție, dacă este necesar.

 

Sângerare

Dacă cineva are hemoragii severe, obiectivul principal este de a preveni alte pierderi de sânge și de a minimaliza efectele de șoc. Prima dată, sunaţi la 112 şi chemaţi o ambulanţă.

Dacă aveți mănuși de unică folosință, folosiţi-le pentru a reduce riscul de răspândire a unei infecții.

Verificați să nu fie nimic în rană. Dacă există, aveți grijă să nu apăsați pe acel obiect. Dacă nu există nimic în rană:

– Aplicaţi și menţineţi presiune pe rană cu mâna, folosind un tampon curat, dacă este posibil.

– Folosiţi un pansament curat pentru a bandaja ferm rana.

– Dacă rana este pe membre și nu există fracturi, ridicaţi membrele pentru a reduce fluxul de sânge.

Dacă o parte a corpului a fost tăiată, cum ar fi un deget, nu o puneţi în contact direct cu gheaţa. Înfășurați-o într-o pungă de plastic sau în o folie de plastic, apoi înveliți-o într-un material moale și păstrați-o rece. Odată ce este împachetată, dacă este posibil, puneți gheaţă zdrobită pe acea parte a corpului.

Apelați întotdeauna la un medic în caz de sângerări, dacă rana nu este minoră. Dacă vă curge nasul pentru mai mult de 20 de minute, mergeți la cel mai apropiat spital.

 

Sufocare

În cazul în care căile respiratorii sunt doar parțial blocate, de obicei, persoana va putea să vorbească, să plângă, să tuşească sau să respire. În situații de acest gen, persoana va putea să înlăture cauza blocării căilor respiratorii. Dacă sufocarea este ușoară:

– Încurajați persoana să tuşească în continuare pentru a încerca să elimine blocajul.

– Îndepărtați orice obstacol evident din gură folosind primele două degete și degetul mare.

Dacă obstrucţia este severă şi persoana se chinuie să respire, loviţi-o cu podul palmei peste spate, de cinci ori (între omoplați). Verificați cu atenție gura și, dacă este posibil, îndepărtați orice obstrucție după fiecare lovitură.

Dacă acest lucru nu elimină obstrucția, efectuaţi lovituri abdominale, urmând pașii de mai jos. Această tehnică nu ar trebui să fie utilizată pe copiii sub un an, pe femeile gravide sau pe cei care sunt obezi:

– Staţi în spatele persoanei care se sufocă.

– Puneţi-vă braţele în jurul taliei lor și îndoiți-le bine înainte.

– Încleştaţi un braţ și așezați-l chiar între buricul și sternul persoanei.

– Plasați cealaltă mână peste, apoi trageți brusc spre interior și în sus.

– Repetați procedura de cinci ori, până când obiectul blocat în gât iese pe gură.

Dacă obstacolul nu se îndepărtat după trei cicluri de lovituri de spate şi de piept, sunaţi la 112 pentru o ambulanță și continuaţi până soseşte.

Persoana care s-a sufocat ar trebui să fie întotdeauna verificată de către un medic, după îndepărtarea obiectului care a cauzat obstrucţia, pentru a verifica dacă există leziuni cauzate de loviturile abdominale sau dacă a mai rămas bucăţi mici din obiectul care a cauzat obstrucţia.

 

Înec

Imediat ce persoana este scoasă din apă, dacă nu respiră, oferiţi-i cinci respirații de salvare înainte de a începe RCP. Dacă sunteţi singur, efectuaţi RCP timp de un minut înainte de a suna la salvare.

Dacă persoana este inconştientă, dar încă respiră, puneţi-o în poziţia de recuperare, în care capul este situat mai jos faţă de trup, şi chemaţi imediat o ambulanţă.

Electrocutare

Dacă cineva a fost electrocutat, sunaţi la 112 pentru o ambulanță.

Opriți curentul electric de la sursa de alimentare pentru a întrerupe contactul dintre persoană și alimentarea cu energie electrică.

Dacă nu puteți ajunge la rețeaua de alimentare:

– Protejați-vă stând pe un material izolant (cum ar fi o carte de telefon).

– Folosind ceva uscat (nu din metal), cum ar fi un mâner de mătură de lemn, împingeți persoana departe de sursa electrică sau mutați sursa de lângă persoană, dacă este mai ușor.

– Nu vă apropiaţi de persoană şi nu o atingeți până când nu sunteți sigur că alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă.

– Dacă persoana nu respiră, efectuaţi un RCP și chemaţi o ambulanță.

Apelați întotdeauna la medic, dacă șocul nu este minor.

 

Fractuă

Poate fi dificil să vă daţi seama dacă o persoană are un os rupt sau o leziune articulară sau musculară. Dacă aveţi îndoieli, trataţi leziunea ca un os rupt.

Dacă persoana este inconştientă, are dificultăți de respirație sau sângerează grav, aceste probleme ar trebui tratate prima dată.

Dacă persoana este conștientă, preveniţi orice alte leziuni până când veți ajunge în siguranță la spital. Judecaţi leziunea și decideţi care este cel mai bun mod de a duce persoana la spital. Dacă are un deget rupt sau dacă brațul este rupt, puteţi să o duceţi la spital voi înşivă fără a provoca alte leziuni. Dacă are o coloană vertebrală sau un picior rupt, chemaţi o ambulanță.

– Sprijiniţi membrele. Nu mutați persoana, ci lăsaţi-o în poziția în care aţi găsit-o.

– Duceţi-o la spital. Fie o duceţi dvs. (dacă are o fractură minoră), fie chemaţi o ambulanță.

– Uitaţi-vă după semne de șoc. Dacă persoana este palidă, rece, dacă are un puls slab și respirație rapidă superficială, cel mai probabil, este în stare de șoc.

Dacă credeți că persoana poate fi în stare de şoc, puneţi-o în poziţie culcată şi desfaceţi-i hainele strâmte. Nu ridicaţi un picior rănit. Dacă picioarele nu sunt rănite, ridicaţi-le deasupra nivelului inimii, punând pături sau perne sub ele.

Nu oferiţi nimic de băut sau de mâncat persoanei, deoarece ar putea avea nevoie de o anestezie generală atunci când ajunge la spital.

 

Atac de cord

Atacul de cord este una dintre cele mai frecvente afecţiuni. Dacă credeți că o persoană are sau a avut un atac de cord, sunaţi la 112 pentru o ambulanță. Simptomele unui atac de cord includ:

– dureri de piept – durerea este, de obicei, în centrul pieptului şi se poate simţi ca o senzaţie de presiune sau strângere.

– durere în alte părți ale corpului – se poate simți ca și cum durerea se deplasează de la piept la braţe, maxilar, gât, spate sau abdomen.

Aşezaţi persoana, dacă este posibil, în poziție de „W” (cu genunchii îndoiți).

Dacă este conştientă, daţi-i 300 mg de aspirină (dacă are peste 16 ani sau dacă nu este alergică la aspirină). Dacă persoana are medicamente pentru angină pectorală, cum ar fi un spray sau tablete, ajutaţi-o să le ia.

Dacă persoana îşi pierde cunoştinţa, deschideţi-i căile respiratorii, verificaţi-i respiraţia și, dacă este necesar, acordaţi-i RCP.

 

Otrăvire

Cele mai multe cazuri de otrăvire apar atunci când o persoană a înghițit o substanță toxică, cum ar fi: înălbitor, medicamente sau plante sălbatice și ciuperci.

Dacă credeți că cineva a înghițit o substanță otrăvitoare, sunați la 112 pentru a primi ajutor medical.

Efectele otrăvirii depind de substanța înghițită, dar pot include vărsături, pierderea cunoştinţei, durere sau o senzație de arsură:

– Aflați ce substanţă a înghițit, pentru a-i putea spune paramedicului sau medicului.

– Nu-i oferiţi nimic de băut sau de mâncat, doar dacă vă sfătuieşte un medic să o faceţi.

– Nu încercați niciodată să induceţi voma.

Dacă persoana este inconştientă, în timp ce așteptați pentru ajutor:

– Asigurați-vă că sunt eliberate căile respiratorii și ca persoana respiră. Puteți deschide căile respiratorii prin înclinarea capului pe spate și prin ridicarea bărbiei, pentru a muta limba departe de partea din spate a gurii.

– Dacă persoana respiră, puneţi-o în poziție de recuperare, de preferință cu capul în jos, ca să nu se înece cu vomă.

– Dacă persoana nu respiră, efectuaţi RCP până când începe să respire sau până când soseşte un medic.

– Dacă există produse chimice pe gura persoanei, folosiţi o mască de buzunar pentru a vă proteja, dacă îi faceţi respiraţie gură la gură.

 

Șoc

În cazul unei leziuni grave sau a unei boli, este important să urmăriți semnele de șoc.

Şocul este o afecţiune care pune viaţa în pericol şi care apare atunci când sistemul circulator nu mai funcţionează corespunzător şi privează organele vitale de oxigen. Acest lucru este cauzat, de obicei, de pierderile severe de sânge, dar poate fi cauzat şi de arsuri severe, vărsături severe, un atac de cord, infecții bacteriene sau de o reacţie alergică severă (anafilaxie).

Semnele de șoc includ:

– piele palidă, rece şi umedă

– transpirație

– respirație rapidă şi superficială

– slăbiciune și amețeli

– senzație de rău și, eventual, vărsături

– sete

– căscat

– suspinare

Dacă observați orice semne de șoc într-un accident, solicitați imediat ajutor medical:

– Sunaţi la 112 cât mai curând posibil și chemaţi o ambulanță.

– Trataţi orice leziune evidentă.

– Întindeţi persoana, dacă vă permit leziunile, și ridicaţi-i picioarele.

– Folosiţi o haină sau o pătură pentru a-i ţine de cald.

– Nu-i daţi nimic să mănânce sau să bea.

– Asiguraţi-o ca totul va fi bine.

– Monitorizaţi persoana. Dacă se opreşte din respirat, începeți RCP.

 

Accident vascular cerebral

Cel mai important lucru de reținut atunci când aveţi de-a face cu o persoană care a avut un accident vascular cerebral este rapiditatea. Cu cât primesc mai repede un tratament, cu atât va fi mai bine.

3 paşi pentru a depista un accident vascular cerebral:

– Slăbiciune facială: persoana nu poate să zâmbească normal, iar gura pare a fi paralizată

– Slăbiciune în brațe: persoana nu poate să-şi ridice braţul

– Probleme de vorbire: persoana nu poate vorbi clar

Dacă observaţi aceste lucruri, chemaţi imediat o ambulanţă.

 

Ce se poate face după un incident?

Când aveţi de-a face cu o persoană rănită trebuie să vă amintiţi 3 lucruri:

– Căile respiratorii

– Respirația

– Circulația

Căile respiratorii

Dacă persoana rănită nu răspunde, întrebaţi-o cu voce tare dacă este în regulă și dacă îşi poate deschide ochii. Dacă vă răspunde, puteți lăsa victima în poziția în care se află până când sosește o ambulanţă. În timp ce așteptați, verificaţi-i respirația, pulsul și nivelul de răspuns:

– Este alertă?

– Răspunde la vocea dvs.?

– Răspunde la durere?

– Există vreun răspuns la stimuli (şi-a pierdut cunoştinţa)?

Dacă nu există niciun răspuns, lăsați persoana în poziția în care este şi deschideţi-i căile respiratorii. Dacă acest lucru nu este posibil în poziţia în care se află, puneţi-o cu grijă pe spate și deschideţi-i căile respiratorii.

Puteți deschide căile respiratorii punând o mână pe fruntea persoanei și înclinând capul pe spate. Apoi ridicaţi-i bărbia folosind două degete. Acest lucru este necesar pentru a ţine limba departe de partea din spate a gurii.

Respirația

Pentru a verifica dacă o persoană încă respiră, uitaţi-vă dacă i se mişcă pieptul. Dacă persoana respiră, puneți-o în poziția de recuperare, astfel încât căile respiratorii să nu fie obstrucţionate.

Dacă persoana nu respiră, sunați la 112, apoi acordaţi-i RCP.

Circulația

Dacă inima nu mai bate, puteţi ajuta la menținerea circulației persoanei prin efectuarea unei combinații de compresii toracice și respirații de salvare (RCP).

Poziția de recuperare

Pentru a pune o persoană în poziția de recuperare:

– Întoarceţi persoana pe o parte, cu mâinile şi picioarele uşor îndoite şi depărtate.

– Băgaţi mâna sub capul persoanei, astfel încât să stea cu capul pe dosul palmei.

– Deschideţi căile respiratorii prin înclinarea capului pe spate și ridicarea bărbiei.

– Monitorizaţi-i respiraţia şi pulsul.

– Dacă puteţi, întoarceţi persoana pe partea cealaltă după 30 de minute.

 

Leziuni la nivelul şirei spinării

Dacă credeți că o persoană are o leziune la nivelul şirei spinării, nu încercați să mutaţi persoana până când soseşte ambulanţa, doar dacă sunt obstrucţionate căile respiratorii.

Dacă trebuie să deschideţi căile respiratorii, puneţi-vă mâinile pe fiecare parte a feţei lor și ridicați-i ușor maxilarului cu vârful degetelor, pentru a deschide căile respiratorii. Aveți grijă să nu îi mişcaţi gâtul.

Puteţi suspecta o leziune la nivelul şirei spinării dacă persoana:

– are un traumatism cranian, mai ales dacă a primit o lovitură în ceafă şi dacă şi-a pierdut cunoştinţa;

– se plânge de dureri severe la nivelul gâtului sau de dureri de spate;

– nu îşi mişcă gâtul;

– se simte slăbită, amorţită sau paralizată;

– şi-a pierdut controlul asupra membrelor, vezicii urinare sau intestinelor;

– are spatele sau gâtul răsucit.