Informatii si sfaturi utile pentru sanatate si nutritie

Dizenteria

DizenteriaDizenterie este o infecție a intestinului care cauzează diaree cu sânge sau mucus. Diareea este excretarea a trei sau mai multe scaune apoase pe zi. Alte simptome ale dizenteriei includ:

–    crampe stomacale;

–    greață (senzație de rău);

–    vărsături (stare de rău).

În Marea Britanie, cei mai mulți oameni cu dizenterie prezintă doar simptome uşoare, cum ar fi diareea și greață.

Când să mergeţi la medicul de familie

Nu este întotdeauna necesar să mergeţi la medicul dvs. de familie pentru că, de multe ori, dizenteria dispare în câteva zile. Cu toate acestea, ar trebui să mergeţi la medicul dvs. dacă aveți diaree care conţine sânge sau mucus și să-i spuneţi dacă ați fost recent în alte ţări, mai ales dacă aţi fost în o țară cu salubritate săracă.

Tratamentul nu este întotdeauna necesar, dar este important să beți multe lichide pentru a le înlocui pe cele care au fost pierdute prin diaree.

Dizenteria este o boală cu declarare obligatorie. Acest lucru înseamnă că, dacă un medic vă diagnostichează cu dizenterie, el trebuie să informeze autoritatea locală.

Tipuri de dizenterie

Există două tipuri principale de dizenterie:

–    dizenteria cauzată de bacteria Shigella (dizenteria bacilară sau shigeloza): ea este cel mai frecvent tip de dizenterie;

–    dizenteria cauzată de o amibă (un parazit unicelular) numită Entamoeba histolytica (dizenteria amoebiană sau amoebiaza): Entamoeba histolytica se găseşte în principal în zonele tropicale.

Ambele tipuri de dizenterie sunt transmise, de obicei, prin o igienă precară sau consumând alimente contaminate.

Prevenirea dizenteriei

Pentru a reduce riscul de dizenterie, ar trebui:

–    să vă spălați pe mâini cu apă și săpun după folosirea toaletei;

–    să vă spălați mâinile înainte de a manipula, mânca sau prepara mâncarea;

–    să spălați rufele unei persoane infectate cu apă fierbinte.

În cazul în care călătoriți într-o zonă cu salubritate precară:

–    beţi apă îmbuteliată (asigurați-vă că sigiliul este intact);

–    nu puneţi gheață în băuturi;

–    nu mâncaţi fructe sau legume proaspete, care nu pot fi curățate înainte de a fi mâncate;

–    evitaţi consumul de alimente sau băuturi cumpărate de la vânzătorii ambulanți (cu excepția băuturilor din sticle sau doze sigilate corespunzător).

Cât de comună este dizenteria?

Focarele de dizenterie bacilară sunt comune. În 2010, au fost peste 1.700 de cazuri de dizenterie, cauzate de bacteria Shigella. Cu toate acestea, există mult mai multe cazuri care nu au fost raportate.

Dizenteria amoebiană este mai rară. Oamenii au cele mai mari şanse de a se infecta în timp ce călătoresc în părți ale lumii în care boala este comună, cum ar fi în părți din Africa, America de Sud și India.

Perspectivă

Dizenteria amoebiană este mult mai gravă decât dizenteria bacilară, dar ambele tipuri pot fi fatale dacă nu sunt tratate. Cu toate acestea, cele mai multe decese apar în țările în curs de dezvoltare, în care salubritatea este precară şi oamenii nu au acces la tratament medical.

Dizenteria bacilară este, de obicei, mai ușoară, și sunt disponibile medicamente pentru a trata cazurile mai grave.

Simptomele de dizenterie

Cei mai mulți oameni care se îmbolnăvesc de dizenterie au doar simptome uşoare care, de multe ori, dispar în câteva zile.

Dizenteria bacilară

Dizenteria care este cauzată de bacteria Shigella (dizenteria bacilară sau shigeloza) este cel mai frecvent tip de dizenterie.

Simptomele de dizenterie bacilară încep, de obicei, între 1 şi 7 zile de la infectare. Simptomele obişnuite sunt durerile de stomac ușoare și diareea cu sânge. Aceste simptome durează între 3 şi 7 zile și, în cele mai multe cazuri, nu este necesară consultarea medicului de familie.

De obicei, o să aveţi diaree severă, la început, urmată de cantități mai mici, care sunt excretate frecvent și uneori cu durere.

În cazurile mai grave, simptomele pot include:

–    diaree apoasă care conține sânge sau mucus;

–    greață (senzație de rău);

–    vărsături (stare de rău);

–    dureri abdominale severe;

–    crampe de stomac;

–    febră, 38 C sau mai mare.

Dizenteria amoebiană

Dizenteria care este cauzată de o amibă (un parazit unicelular) este numită dizenterie amoebiană sau amoebiază. Dizenteria amoebiană apare mai ales în zonele tropicale.

În unele cazuri, dizenteria amoebiană nu produce niciun simptom. Cu toate acestea, o persoană infectată va excreta chisturi (amibe care sunt înconjurate de un zid de protecție), atunci când merge la toaletă, și poate infecta împrejurimile.

Dacă veți prezenta simptome, ele pot începe până la 10 zile după ce aţi fost infectat. Simptomele de dizenterie amoebiană includ:

–    diaree apoasă, care poate conține sânge;

–    mucus sau puroi;

–    greață;

–    vărsături;

–    durere abdominală;

–    febră și frisoane;

–    sângerare la nivelul rectului;

–    pierderea poftei de mâncare și pierderea în greutate.

Dacă aveți dizenterie amoebiană, cel mai probabil veți avea şi sânge în diaree. Acest lucru se datorează faptului că amibele atacă pereţii intestinului gros, provocând dezvoltarea unor ulcere (răni), care pot sângera. Excretarea scaunelor poate fi dureroasă. Ocazional, parazitul poate intra în fluxul sanguin și poate ajunge în alte organe din corp, mai ales în ficat, ceea ce duce la formarea unui abces (abces hepatic).

Simptomele de dizenterie amoebiană durează, de obicei, între câteva zile şi câteva săptămâni. Cu toate acestea, fără tratament, chiar dacă simptomele dispar, amibele pot continua să trăiască în intestine luni sau chiar ani de zile. Acest lucru înseamnă că infecția poate fi transmisă la alte persoane și că diareea poate reveni.

Cauzele dizenteriei

Dizenteria bacilară

Dizenteria bacilară este cauzată de bacteria Shigella.

Există patru tipuri de Shigella:

–    Shigella sonnei: ea este cel mai frecvent tip și produce cele mai blânde simptome;

–    Shigella flexneri;

–    Shigella boydii;

–    Shigella dysenteriae: ea produce cele mai severe simptome.

Bacteriile Shigella se găsesc în materiile fecale și sunt răspândite prin o igienă precară; de exemplu, dacă nu vă spălaţi pe mâini după ce aţi avut diaree.

Dacă nu vă spălaţi pe mâini, puteți transfera bacterii pe alte suprafețe. Bacteriile pot infecta pe altcineva dacă atinge suprafața și transferă bacteriile la gură. Bacteriile se vor deplasa de la gură la intestine, invadând celulele care alcătuiesc intestinul gros. Bacteria se multiplică, ucide celulele și produce simptomele de dizenterie.

În Marea Britanie, cele mai multe cazuri de dizenterie bacilară sunt răspândite în cadrul familiei și în locuri precum şcoli, grădiniţe, baze militare și centre de zi.

Dizenteria este răspândită şi prin intermediul produselor alimentare care au fost contaminate cu fecale umane (scaune), mai ales alimentele reci şi nepreparate, cum ar fi salata. Acest lucru se întâmpla mai des în țările în care:

–    există o salubritate precară;

–    aprovizionarea cu apă și canalizarea sunt insuficiente;

–    fecalele umane sunt folosite ca îngrășământ.

Dizenteria severă este mai frecventă în ţările în curs de dezvoltare.

Simptomele pot apărea între una şi șapte zile de la intrarea în contact cu bacteria.

Dizenteria amoebiană

Dizenteria amoebiană (amoebiaza) este cauzată de o amibă (un parazit unicelular), numită Entamoeba histolytica, care se găseşte în principal în zonele tropicale.

Când amibele din interiorul intestinului unei persoane infectate sunt gata să părăsească corpul, ele se grupează și formează un înveliș care le înconjoară și protejează. Acest grup de amibe este cunoscut ca un chist.

Chistul trece din corpul persoanei în fecalele ei și poate supravieţui în afara corpului. Dacă standardele de igienă sunt precare (dacă persoana nu scapă de materiile fecale în mod igienic, spre exemplu), se pot contamina produsele alimentare și apa din apropiere.

Dacă o altă persoană mănâncă sau bea alimentele sau apa care au fost contaminate cu fecalele care conțin chist, şi ea va fi infectată. Dizenteria amoebiană este deosebit de frecventă în acele părți ale lumii în care materiile fecale umane sunt folosite ca îngrășământ.

După intrarea în corpul persoanei, prin gură, chistul se va deplasa în stomac. Amibele din interiorul chistului sunt protejate de acidul digestiv din stomac. Din stomac, chistul se va deplasa la intestine unde se va sparge și va elibera amibele, care vor cauza infecţii. Amibele pot să pătrundă în pereţii intestinelor și pot provoca abcese mici şi ulcere. Apoi, ciclul se repetă.

Amibele care provoacă dizenterie pot fi transmise şi sexual, în timpul contactului anus-gură.

Diagnosticarea dizenteriei

Ar trebui să mergeţi la medicul dumneavoastră de familie dacă aveți diaree care conţine sânge sau mucus. Spuneţi-i medicul dumneavoastră dacă ați fost recent peste hotare, în special dacă aţi fost în o țară tropicală cu salubritate precară, unde dizenteria amoebiană este comună, cum ar fi India sau Africa.

Mostra de scaun

Dizenteria este diagnosticată prin testarea unei mostre de scaun (fecale), pentru a vedea dacă conține bacterii sau amibe care provoacă dizenterie.

Alte investigaţii

Alte investigații pot fi folosite dacă dizenteria a creat probleme suplimentare, cum ar fi un abces hepatic. Testele suplimentare ar putea include:

–    o ecografie: în care se folosesc unde de sunet de înaltă frecvenţă pentru a crea o imagine a unei părți din interiorul corpului, cum ar fi ficatul;

–    analize de sânge: o probă de sânge poate fi testată pentru anticorpi, care sunt susceptibili de a fi prezenţi dacă aveți dizenterie amoebiană;

–    o colonoscopie.

Colonoscopia

O colonoscopie este un tip de endoscopie, care este folosită pentru a examina intestinele. În timpul unei colonoscopii, un endoscop este băgat în anus, până în intestine. Un endoscop este un tub lung, subţire şi flexibil, cu o sursă de lumină şi o cameră video la un capăt. Imaginile din interiorul corpului sunt transmise la un monitor extern, pentru ca pereții intestinelor să poată fi văzuţi mai clar.

Intestinul dumneavoastră trebuie să fie gol când se face o colonoscopie, așa că veţi urma un regim alimentar special pentru câteva zile, înainte de examinare. De asemenea, vi se va da un laxativ (medicament pentru a goli intestinul) în dimineața zilei de examinare și un sedativ pentru a vă ajuta să vă relaxați.

O colonoscopie durează, de obicei, în jur de o oră și majoritatea oamenilor vor putea să meargă acasă după ce s-au recuperat de la efectele sedativului. După procedură, vă veţi simţi puţin obosit, așa că ar trebui să vă asiguraţi că poate să vă ducă cineva acasă.

Tratarea dizenteriei

Dizenteria dispare, de obicei, după câteva zile și nu este nevoie de tratament. Cu toate acestea, este important să înlocuiţi orice lichide care au fost pierdute prin diaree.

Tratarea diareei

Diareea poate fi tratată prin:

–    bând multe lichide;

–    luând soluţii de rehidratare orală;

–    mâncând, atunci când puteţi.

Lichidele

Dacă aveți diaree şi vărsături, ar trebui să beţi multe lichide pentru a le înlocui pe cele care au fost pierdute și pentru a evita deshidratarea.

Este foarte important ca sugarii și copiii mici să nu devină deshidrataţi. Trebuie să vă asigurați că copilul dumneavoastră bea apă, chiar dacă vomită. O cantitate mică de lichide este mai bună decât nimic. Evitați să-i daţi suc de fructe sau băuturi acidulate, pentru că ele pot înrăutăţi diareea.

Soluţiile de rehidratare orală (SRO)

Dacă sunteți deosebit de vulnerabil la efectele deshidratării – dacă aveţi peste 60 de ani – medicul sau farmacistul dvs. vă pot sugera să folosiţi o SRO. O SRO poate fi recomandată şi pentru copilul dumneavoastră, dacă este deshidratat sau prezintă un risc de deshidratare.

SRO vin în plicuri care sunt disponibile fără prescripție medicală. Ele se dizolvă în apă și ajută la înlocuirea sării, glucozei şi a altor minerale importante pe care corpul dvs. le pierde prin deshidratare.

Băuturile de rehidratare nu pot vindeca diareea, dar ele pot ajuta la tratarea sau prevenirea deshidratării. Nu folosiţi băuturile cu sare de casă sau zahăr.

Sfaturi despre mâncare

Opinia experților este divizată în când și ce ar trebui să mâncaţi dacă aveți diaree. Cu toate acestea, majoritatea experţilor sunt de acord că ar trebui să mâncaţi alimente solide, imediat ce vă simţiţi în stare să faceţi acest lucru. Mâncaţi mese mici, ușoare și evitaţi alimentele grase, condimentate sau grele. Dacă simțiți că nu puteţi mânca, nu vă faceţi griji, beţi în continuare lichide și mâncaţi când puteţi.

În cazul în care copilul dumneavoastră este deshidratat, nu îi daţi alimente solide până când nu a băut suficiente lichide. Odată ce a încetat să arate semne de deshidratare – dacă a devenit mai puțin iritabil și a început să urineze mai frecvent – copilul poate începe să mănânce ce mănâncă de obicei.

În cazul în care copilul dumneavoastră nu este deshidratat, ar trebui să îi oferiţi ce mănâncă de obicei. Dacă refuză să mănânce, continuaţi să-i oferiţi băuturi și așteptați până când îi revine pofta de mâncare.

Medicamente

Deoarece cele mai multe cazuri de dizenterie durează doar o perioadă scurtă de timp, antibioticele sunt folosite numai în cazul în car dizenteria nu dispare pe cont propriu. Antibioticele pot fi folosite şi pentru a opri răspândirea dizenteriei la alte persoane.

Folosirea antibioticelor în exces, pentru a trata afecţiunile minore, poate să le facă mai puțin eficiente în tratarea afecţiunilor mai grave sau care vă pun viaţa în pericol. Ca urmare, antibioticele nu sunt prescrise pentru cazurile uşoare de dizenterie.

Dizenteria bacilară

Dacă aveți dizenterie moderată sau severă, care este cauzată de bacteria Shigella (dizenterie bacilară), pot fi recomandate antibiotice pentru a scurta durată simptomelor.

Pot fi folosite mai multe antibiotice diferite, inclusiv ciprofloxacina. Cu toate acestea, antibioticul care va fi recomandat va depinde de rezistența organismului la unele antibiotice. Rezistența la antibiotice înseamnă că medicamentele nu mai sunt capabile să ucidă bacteriile.

Dizenteria amoebiană

Dacă aveți dizenterie amoebiană (amoebiază), medicul vă poate prescrie un antibiotic numit metronidazol. Medicul vă va spune cât timp trebuie să-l luaţi – în jur de cinci zile. Tinidazolul este un medicament alternativ posibil.

Complicaţiile dizenteriei

Deshidratarea

Sugarii și copiii mici cu dizenterie pot deveni rapid deshidrataţi. Prin urmare, este foarte important să beţi multe lichide pentru a le înlocui pe cele care s-au pierdut, altfel dizenteria poate fi fatală.

Semnele de deshidratare

Copilul dvs. poate avea un risc crescut de deshidratare, dacă:

–    are mai puțin de un an;

–    are mai puțin de doi ani și s-a născut cu o greutate mică;

–    a excretat mai mult de cinci scaune apoase în ultimele 24 de ore;

–    a vomitat de mai mult de două ori în ultimele 24 de ore;

–    nu a putut să reţină lichide;

–    s-a oprit brust din alăptat.

Simptomele deshidratării

Simptomele de deshidratare la copii includ:

–    pare să li se înrăutăţească situaţia;

–    sunt iritabili sau letargici (obosiţi);

–    urinează frecvent;

–    au piele pală sau pete pe piele;

–    mâinile și picioarele lor sunt reci.

Simptomele de deshidratare la adulţi includ:

–    lipsă de energie sau senzație de oboseală;

–    pierderea poftei de mâncare;

–    greață (senzație de rău);

–    dureri de cap;

–    amețeală;

–    limbă uscată;

–    ochi înfundați;

–    crampe musculare;

–    ritm cardiac rapid.

Abcesul hepatic

În cazuri rare, dizenteria amoebiană (amoebiaza) se poate răspândi de la nivelul intestinului, prin vasele de sânge, în alte părți ale corpului și poate produce un abces (puroi dureros). Abcesul apare cel mai frecvent la ficat, rezultând în o afecţiune care este cunoscută sub numele amoebiază hepatică.

Simptomele unui abces hepatic includ:

–    febră de 38 °C sau mai mare;

–    slăbiciune;

–    umflare a abdomenului;

–    dureri în partea dreaptă a abdomenului;

–    tuse;

–    greață (senzație de rău);

–    icter: o tentă galbenă a pielii și a albului ochilor, care este cauzată de o acumulare de bilirubină;

–    pierderea poftei de mâncare;

–    pierdere în greutate.

Prevenirea dizenteriei

Dizenteria este răspândită ca rezultat al unei igiene precare.

Pentru a reduce riscul de infectare, ar trebui:

–    să vă spălați pe mâini cu apă și săpun după ce mergeţi la toaletă și pe tot parcursul zilei, în special după ce intraţi în contact cu o persoană infectată;

–    să vă spălați mâinile înainte de a manipula, a mânca sau a prepara mâncarea;

–    să vă spălați pe mâini înainte de a hrăni copiii sau persoanele în vârstă;

–    să păstraţi contactul cu o persoană infectată la minimum;

–    să evitaţi schimbul de prosoape;

–    să spălaţi rufele unei persoane infectate cu apă fierbinte.

Sfaturi de călătorie

O igienă adecvată este o provocare enormă pentru persoanele care trăiesc în condiții precare în țările în curs de dezvoltare unde există acces limitat sau inexistent la apă proaspătă și la dezinfectant.

Dacă mergeţi într-o țară care are un risc ridicat de contaminare cu amiba care cauzează dizenterie, sfaturile de mai jos vă pot ajuta să preveniţi infecţia:

–    Nu beţi apă locală, dacă nu sunteți sigur că este sterilă (curată). Alternativele sigure sunt apa îmbuteliată sau băuturile acidulate din cutii sau sticle sigilate.

–    Dacă apa nu este sterilă, fierbeţi-o timp de câteva minute sau folosiţi un dezinfectant chimic sau un filtru fiabil.

–    Nu beţi din fântâni arteziene publice şi nu vă spălaţi pe dinţi cu apă de la robinet.

–    Nu puneţi gheață în băuturi, pentru că poate fi făcută din apa locală.

–    Nu mâncați fructe sau legume proaspete care nu pot fi curățate înainte de a fi mâncate.

–    Nu mâncaţi sau beţi lapte, brânză sau produse lactate care nu au fost pasteurizate (un proces care implică distrugerea microorganismelor nedorite prin căldură).

–    Nu mâncaţi sau beţi produse vândute de către vânzătorii de stradă (cu excepția băuturilor din sticle sau doze sigilate corespunzător).

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

, , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *