Informatii si sfaturi utile pentru sanatate si nutritie

Ambliopia (ochiul leneş)

Un ochi leneş este o afecţiune care apare în copilărie, atunci când vederea unui ochi nu se dezvoltă în mod corespunzător. Acest lucru înseamnă că acel copil cu un ochi leneş va vedea mai puţin clar cu un ochi și se va baza mai mult pe „ochiul bun”. Termenul medical pentru ochi leneş este ambliopie.

Un ochi leneş este o afecţiune mai puțin frecventă, dar cu siguranță nu este rară. Se estimează că 1 din 50 de copii are această boală. Copiii sunt diagnosticaţi cu un ochi leneş, de obicei, în jurul vârstei de patru ani.

Cum știu dacă copilul meu are un ochi leneş?

copilul meu are un ochi leneşCopiii cu un ochi leneş au, de obicei, probleme în a judeca cu exactitate distanța dintre ei și obiecte, ceea ce poate îngreuna multe activităţi (cum ar fi prinderea unei mingi). În unele cazuri, este posibil să observați că un ochi arată diferit faţă de celălalt (acest lucru ar putea fi din cauza unui strabism).

De cele mai multe ori, copiii mai mici nu știu că ceva este în neregulă cu vederea lor, dar dacă îşi dau seama că ceva este în neregulă, de obicei nu pot explica de ce este aşa. Copiii mai mari se pot plânge că nu pot vedea la fel de bine cu un ochi.

Când să cereţi sfatul medicului

Multe cazuri de ochi leneș sunt diagnosticate în timpul testelor oftalmologice de rutină, înainte ca părinții să-şi dea seama că există o problemă. Copiilor ar trebui să li se facă teste oftalmologice înainte de începerea școlii și teste suplimentare cel puțin o dată la doi ani.

Cu toate acestea, ar trebui să mergeţi la medicul dumneavoastră de familie dacă sunteți preocupat de vederea copilului dumneavoastră, pentru că medicul vă poate face o trimitere la un oftalmolog, pentru a i se face copilului teste suplimentare.

Care sunt cauzele unui ochi leneş?

Ochii funcționează ca un aparat de fotografiat. O imagine formată din lumină intră prin cristalinul din fiecare ochi și ajunge pe un strat de ţesut sensibil la lumină, numit retină. Retina traduce imaginea în semnale nervoase care sunt trimise la creier. Creierul combină apoi semnalele de la fiecare ochi într-o imagine tridimensională.

Un ochi leneş apare atunci când creierul ignoră unul dintre ochi și se bazează mai mult pe celălalt. Acest lucru poate fi din cauza mai multor probleme oculare, inclusiv din cauza strabismului (atunci când ochii nu se uită în aceeași direcție) sau din cauza unei diferențe în calitatea vederii ochilor – de exemplu, dacă un ochi este miop. Lăsată netratată, afecţiunea poate duce la pierderea permanentă a vederii la ochiul afectat.

Tratarea unui ochi leneş

Majoritatea cazurilor de ochi leneş pot fi tratate, de obicei, în două etape. În primul rând, problema de bază este corectată, de exemplu, folosind ochelari pentru a corecta un strabism.

Copilul este apoi încurajat să folosească din nou ochiul afectat. Acest lucru poate fi realizat cu un plasture de ochi, care acoperă ochiul mai puternic, sau folosind picături pentru a afecta temporar vederea ochiului puternic.

Tratamentul este eficient, dar este un proces treptat, care necesită mai multe luni de muncă.

Perspectivă

Atât timp cât boala este diagnosticată şi tratată în mod corespunzător la o vârstă fragedă (în mod ideal, la vârsta de doi ani), perspectivele pentru copiii cu un ochi leneş sunt, de obicei, bune.

Ochiul mai slab nu va reveni, în mod normal, la o vedere perfectă, dar copilul poate vedea cu el destul de bine, pentru a evita problemele care pot apărea la bătrâneţe.

Afecţiunea este mult mai dificil de tratat dacă vederea s-a dezvoltat complet (de obicei, în jurul vârstei de șapte ani), cu toate că încă este posibil să se îmbunătățească în mod semnificativ vederea ochiului mai slab.

Simptomele de ochi leneş

AmbliopiaDe cele mai multe ori, copiii mai mici nu-şi dau seama că au o problemă cu vederea lor, aşa că singurele simptome vizibile ale ochiului leneș pot fi asociate cu o afecţiune de bază, cum ar fi:

–    un strabism – în care ochiul mai slab se uită înspre interior, înspre exterior, în sus sau în jos, în timp ce celălalt ochi se uită înainte;

–    cataractă juvenilă – se referă la porţiuni opacifiate care se dezvoltă în partea din faţă a ochiului (cristalin);

–    ptoză – pleoapa superioară cade peste ochi, afectând vederea.

O modalitate de a verifica ochii copilului dvs. este de a acoperi fiecare ochi, pe rând, cu mâna. Dacă încearcă să vă dea mâna la o parte după ce aţi pus-o peste un ochi, dar nu şi de pe celălalt, acesta poate fi un semn că el poate vedea mai bine cu un ochi.

Un alt semn este dacă copilul dumneavoastră are probleme cu percepţia adâncimii. Datorită nepotrivirilor din fiecare ochi, copiii cu un ochi leneș au dificultăţi în a judeca cât de departe sunt lucrurile.

Semnele după care trebuie să vă uitaţi sunt:

–    dacă este deosebit de nătâng pentru vârsta lui: dacă se lovește des de mobilă sau dacă pică în fund foarte des;

–    dacă are probleme în a prinde o minge;

–    dacă are o performanță slabă la sporturi.

Copiii mai mari se pot plânge că vederea lor este mai bună la un ochi și că au probleme cu cititul, scrisul și desenatul.

Când să cereţi sfatul medicului

Multe cazuri de ochi leneș sunt diagnosticate în timpul testelor oftalmologice de rutină, înainte ca părinții să-şi dea seama că există ceva în neregulă cu vederea copilului lor.

Dacă sunteți îngrijorat, mergeţi la medicul dvs. de familie, pentru că vă poate face o trimitere la un oftalmolog, care îi va face copilului teste oftalmologice suplimentare.

Cauzele ochiului leneş

Un ochi leneş (ambliopie) apare atunci când ceva perturbă dezvoltarea normală a vederii.

Cum se dezvoltă vederea

Se presupune adesea că copiii mai mici au aceeași vedere ca și adulții, dar acest lucru nu este adevărat. Copiii trebuie să învețe cum să vadă sau, mai precis, creierul lor trebuie să învețe cum să interpreteze semnalele nervoase care sunt transmise de la ochi la creier.

În mod normal, durează aproximativ trei, până la cinci ani ca un copil să poată vedea la fel de clar ca adulții, și până la șapte ani ca ochii să fie pe deplin dezvoltaţi.

Dacă ceva afectează unul dintre ochi în timp ce se dezvoltă, calitatea semnalelor devine perturbată, iar acest lucru afectează imaginile văzute de creier.

Creierul începe apoi să ignore aceste imagini și se bazează din ce în ce mai mult pe ochiul puternic. Acest lucru poate declanșa un cerc vicios – dacă ochiul este folosit din ce în ce mai puţin de către creier, atunci vederea acelui ochi se înrăutăţeşte, iar o vedere înrăutăţită într-un ochi va determina creierul să-l folosească şi mai puţin.

Afecţiunile de bază

Afecţiunile obișnuite care perturbă dezvoltarea vederii și provoacă un ochi leneş sunt discutate mai jos.

Strabismul

Un strabism este o afecţiune oftalmologică comună, care afectează aproximativ 1 din 20 de copii. În cazurile de strabism, un ochi se uită drept înainte, dar celălalt ochi se uită înspre stânga, dreapta, în sus sau în jos. Acest lucru înseamnă că creierul va primi două imagini diferite, care nu se pot combina, ducând la vedere încețoșată și vedere dublă.

Dacă nu trataţi strabismul, creierul va începe să ignore imaginile de la ochiul afectat, ceea ce duce la dezvoltarea unui ochi leneș.

Unii copii se nasc cu strabism. Copiii mai mari pot dezvolta strabism, ca urmare a unor grupuri de afecţiuni oculare numite erori de refracţie.

Erorile de refracţie

Erorile de refracţie apar atunci când razele de lumină care intră în ochi nu se focalizează în mod corespunzător. Acest lucru este cauzat de anumite probleme din structura ochiului.

Erorile comune de refracţie sunt:

–    miopia – obiectele apropiate par normale, dar obiectele care sunt mai îndepărtate sunt neclare;

–    prezbitism – obiectele îndepărtate par normale, dar obiectele din apropiere sunt neclare.

Erorile de refracţie pot duce la un ochi leneș, dacă ele provoacă strabism sau o boală numită anizometropie – în care un ochi nu vede bine la distanţă, iar celălalt la apropiere.

Creierul tinde apoi să se bazeze doar pe semnalele de la un ochi (de obicei, ochiul care nu vede departe), iar celălalt ochi devine leneş.

Afecţiuni mai puțin frecvente

Afecţiunile mai puțin frecvente care pot provoca un ochi leneş includ:

–    o boală de ochi, cum ar fi un ulcer cornean (o inflamaţie pe stratul transparent al părţii din față a ochiului) sau o cicatrice;

–    o cataractă congenitală – opacifierea cristalinului ochiului, care este prezentă de la naştere;

–    ptoză;

–    glaucom – un grup de afecţiuni oculare care afectează vederea.

Diagnosticarea ochiului leneş

Un ochi leneş (ambliopie), în mod ideal, trebuie să fie diagnosticat și tratat cât mai curând posibil, de preferință înainte de vârsta de şase ani.

Cu toate acestea, poate fi dificil să ştiţi dacă un copil are un ochi leneş, pentru că, de multe ori, el nu își dă seama că ceva este în neregulă cu vederea lor. Prin urmare, un ochi leneș nu poate fi diagnosticat până când copilului dvs. nu i s-au făcut teste oftalmologice.

Teste oftalmologice de rutină

În majoritatea ţărilor, copiilor li se fac teste oftalmologice de rutină înainte de începerea școlii. Acest lucru înseamnă că, dacă un copil are un ochi leneș, afecţiunea poate fi diagnosticată și tratată înainte de a fi prea târziu de corectat.

În timpul testelor oftalmologice, structura ochilor copilului dvs. va fi examinată pentru a vedea dacă există anomalii, cum ar fi astigmatism (boala în care suprafața cristalinului este inegală, cauzând o vedere încețoșată).

Alte teste includ:

–    la copiii mai mici, care pot vorbi – li se acoperă fiecare ochi, pe rând, pentru a vedea dacă acest lucru îi supără, din cauza pierderii vederii lor normale;

–    la copiii care pot vorbi – copilului i se arată o diagramă care conține simboluri de dimensiuni diferite cu obiecte precum: o minge, o barcă sau o floare. Apoi sunt rugaţi să numească fiecare obiect, pe rând, până când obiectul devine prea mic pentru a-l mai putea vedea. O diferență semnificativă între fiecare ochi ar sugera un diagnostic de ochi leneş;

–    la copiii care ştiu alfabetul – poate fi folosit un test similar, care foloseşte litere în loc de simboluri.

Dacă oftalmologul suspectează un ochi leneş, el va efectua un examen oftalmologic complet, care va include testarea separată a fiecărui ochi, pentru a vedea dacă suferă de miopie sau prezbitism. Apoi, ambii ochi vor fi testaţi împreună pentru a vedea dacă există semne de strabism.

Tratarea ochiului leneş

Odată diagnosticat, un ochi leneş (ambliopie) este tratat de către un oftalmolog și de un orthoptist (un specialist în probleme oculare juvenile).

Cu cât este mai mic copilul, când se diagnostichează un ochi leneş, cu atât de mari sunt şansele ca procedura să aibă succes. Dacă tratamentul este început după vârsta de opt ani, şansele de reuşită a procedurii sunt, în general, mai mici.

Cele două opțiuni principale de tratament pentru un ochi leneș sunt:

–    tratarea, sau corectarea oricărei probleme oculare care stă la bază;

–    încurajarea folosirii ochiului afectat, astfel încât vederea să se poată dezvolta în mod corespunzător.

Tratarea problemelor de ochi care stau la bază

Ochelarii

Problemele de vedere, cum ar fi miopia sau prezbitismul, pot fi corectate cu ochelari. De obicei, ei trebuie purtaţi constant și sunt verificaţi în mod regulat.

Ochelarii pot ajuta şi la îndreptarea strabismului și, în unele cazuri, pot repara ochiul leneș fără a fi nevoie de alt tratament.

Uneori, copilul dvs. va spune că poate vedea mai bine fără ochelari. Acest lucru se datorează faptului că ochii lui s-au obișnuit să lucreze din greu pentru a focaliza imaginea, și acum li se pare mai greu să lase ochelarii să focalizeze imaginea pentru ei. Ei vor avea nevoie de multă încurajare să-şi poarte ochelarii fără să-i dea jos.

O alternativă la ochelari sunt lentile de contact, deși ele pot fi potrivite numai pentru copiii mai mari.

Chirurgie

Cataracta poate fi scoasă pentru a trata vederea încețoșată și distorsionată. Operația de cataractă poate fi efectuată fie sub anestezie locală, fie generală, iar procedura poate dura uneori chiar mai puțin de 20 de minute.

Copilul dvs. poate fi ținut în spital peste noapte pentru a i se verifica procesul de recuperare şi este posibil să aibă nevoie de un plasture pe ochi sau de picături de ochi, după aceea.

În unele cazuri, chirurgia este folosită pentru a îmbunătăți aspectul de strabism. Operaţia fie va întări, fie va diminua muşchii ochiului leneș, pentru a-i schimba poziția. Acest lucru înseamnă că ochiul leneș va părea că este aliniat mai bine cu ochiul bun. Vederea copilului nu se va îmbunătăți, dar ochii lui vor apărea mai drepţi și va ajuta ochii să lucreze mai bine împreună.

Şi o ptoză poate fi corectată prin chirurgie.

Încurajarea folosirii ochiului

Există mai multe opțiuni diferite de tratament care pot fi folosite pentru a încuraja copilul să folosească ochiul afectat. Acestea sunt prezentate mai jos.

Folosind un plasture

Folosirea unui plasture este cunoscută sub numele de ocluzie. Ea presupune plasarea unui plasture, cu o margine lipicioasă, peste ochiul “bun”, astfel încât să forţeze ochiul leneș să lucreze mai din greu. Ea poate fi foarte eficientă în îmbunătățirea vederii ochiului leneș.

Copilul va purta plasturele pentru o perioadă de timp care va depinde de vârsta lui, de cât de gravă este problema și de cât de mult cooperează cu purtarea plasturelui. El trebuie dus la o consultaţie de rutină după trei luni, deși, în unele cazuri, sunt necesare consultaţii mai frecvente.

Plasturele este mai eficient la copiii care au mai puţin de şapte, opt ani. Cei mai mulţi copii vor fi nevoiţi să poarte plasturele câteva ore pe zi, timp de mai multe săptămâni. În timp ce plasturele este pe ochi, copilul ar trebui să facă activități precum: să coloreze, să citească sau să-şi facă temele. Plasturele poate fi purtat cu ochelari.

Folosirea unui plasture pentru a trata un ochi leneş poate fi un proces care necesită mult timp și poate fi, uneori, o experiență neplăcută pentru copil. Este important să îi explicaţi copilului dumneavoastră de ce trebuie să poarte un plasture şi importanța respectării tratamentului, ca să fie motivat să-l respecte.

Picături de ochi

Se pot folosi picături de ochi pentru a estompa vederea ochiului bun. Picăturile dilată (extinde) pupila ochiului bun şi înceţoşează vederea de aproape, ceea ce încurajează folosirea ochiului leneș. Reacțiile adverse care pot apărea după folosirea picăturilor de ochi includ:

–    iritarea ochilor;

–    înroșirea pielii feței;

–    dureri de cap.

Cu toate acestea, aceste reacții adverse sunt, de obicei, rare. Picăturile pentru ochi pot fi la fel de eficiente ca şi folosirea unui plasture și, de multe ori, alegerea de tratament este o chestiune de preferinţă. Astfel, copiii cărora nu le place să folosească picături de ochi, pot purta un plasture și vice-versa.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

, , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *