Informatii si sfaturi utile pentru sanatate si nutritie

Răul de altitudine

Răul de altitudineRăul de altitudine este o afecțiune care vă poate pune viața în pericol, şi are loc atunci când sunteţi sus pe un munte. Afecțiunea este cauzată de urcatul prea repede.

Scăderea presiunii atmosferice îngreunează respirația, pentru că nu puteţi inspira la fel de mult oxigen. De asemenea, este posibil să aveți:

– dureri de cap;

– greață;

– amețeală;

– epuizare.

În cazurile severe, răul de altitudine poate provoca o acumularea de lichid, fie în plămâni, fie în creier. Acestea sunt afecţiuni foarte grave și necesită asistență medicală imediată.

Când ați putea fi în pericol

Răul de altitudine este destul de comun printre cei care îşi petrec timpul la altitudini mari, cum ar fi alpiniștii și schiorii.

În forma sa cea mai uşoară, răul de altitudine poate apărea la înălțimi de peste 2.500 de metri deasupra nivelului mării – o înălțime comună pentru multe staţiuni de schi. Cu toate acestea, simptomele mai severe de rău de altitudine tind să apară la altitudini de 3.600 de metri și mai mari.

Nu există factori specifici, cum ar fi vârsta, sexul sau condiţia fizică, care să crească probabilitatea unei persoane de a avea rău de altitudine. Unele persoane sunt afectate, în timp ce altele au şanse mai mici de a avea rău de altitudine.

Prevenirea răului de altitudine

Aclimatizarea corespunzătoare este cel mai bun mod de a preveni răul de altitudine. Dacă urcaţi încet până la o anumită altitudine, organismului dvs. va avea timp să se adapteze la schimbarea de altitudine. De exemplu, odată ce sunteţi la peste 3.000 m, încercați să nu creşteţi altitudinea la care dormiţi cu mai mult de 300 de metri pe noapte.

Ce trebuie să faceți dacă vă îmbolnăviți

Dacă aveți simptome ușoare de rău de altitudine, continuaţi să urcaţi, dar face acest lucru treptat și într-un ritm constant.

Dacă simptomele sunt mai severe, stați la altitudinea curentă pentru a permite organismului să se adapteze. Dacă simptomele nu se ameliorează (sau se înrăutățesc), coborâţi la o altitudine mai mică.

Simptomele răului de altitudine

simptomele Răului de altitudineÎn timp ce unele persoane pot fi grav bolnave la o altitudine mare, alte persoane, la aceeași altitudine, pot să nu fie deloc afectate.

Acest lucru se datorează faptului că răul de altitudine și altitudinea la care răul se produce depinde de:

– cât de sensibil sunteţi la modificările de presiune atmosferică;

– cât de repede aţi ajuns la o altitudine mare;

– timpul petrecut la o altitudine mare.

Simptomele uşoare ale răului de altitudine

Simptomele uşoare ale răului de altitudine includ:

– dureri de cap;

– greață;

– amețeală;

– oboseală;

– pierderea poftei de mâncare;

– stomac deranjat;

– senzație de instabilitate;

– dificultăți de respirație;

– ritm cardiac crescut;

– probleme de somn;

– stare generală de rău.

Aceste simptome se înrăutăţesc, de obicei, pe timp de noapte.

Dacă aveți simptome ușoare de rău de altitudine, puteți continua cu activităţile normale. De exemplu, dacă faceţi o drumeţie sau alpinism, puteți continua să urcaţi într-un ritm constant.

Simptomele apar, de obicei, între 12 și 24 de ore de la atingerea unei anumite altitudini și încep să se amelioreze după 48 de ore, pe măsură ce organismul începe să se aclimatizeze (să se obișnuiască cu schimbările de presiune atmosferică).

Simptomele moderate ale răului de altitudine

Simptomele moderate ale răului de altitudine includ:

– dureri severe de cap;

– greață și vărsături;

– insuficiență respiratorie;

– lipsă de coordonare.

Veţi constata că activităţile normale vor fi dificile de făcut, iar simptomele pot fi ameliorate doar prin luarea unor medicamente speciale și prin coborârea la o altitudine mai mică.

O modalitate bună de a testa dacă cineva are rău de înălţime este de a-i cere să meargă în linie dreaptă, călcâiul piciorului atingând vârful degetelor celuilalt picior când păşeşte. Dacă are probleme de coordonare și nu poate să meargă în linie dreaptă, persoana ar trebui să coboare la o altitudine mai mică imediat.

Simptomele grave ale răului de altitudine

Simptomele grave ale răului de altitudine includ:

– agravarea simptomelor de mai sus;

– o tuse persistentă şi iritabilă;

– dispnee (chiar și când vă odihniţi);

– sunete în piept (cauzate de lichidul din plămâni);

– tuse cu un lichid spumos roz;

– neîndemânare și dificultate de a merge pe jos;

– comportament irațional;

– vedere dublă;

– convulsii (crize);

– somnolență;

– confuzie (cauzată de umflarea creierului sau a lichidului de pe creier).

Simptomele grave ale răului de altitudine sunt o urgenţă medicală. Persoana care suferă de aceste simptome ar trebuie să coboare imediat cu cel puțin 600 de metri.

Cauzele răului de altitudine

Răul de altitudine este cauzat de urcatul prea rapid la o altitudine mare. Corpul dvs. are nevoie de timp pentru a se adapta la presiunea scăzută și pentru a reduce cantitatea de oxigen pe care o puteţi inspira. Acest proces este cunoscut sub numele de aclimatizare.

De obicei, durează între una și trei zile pentru ca organismul să se obișnuiască cu o schimbare de altitudine. Dacă nu vă petreceţi suficient timp pentru a vă aclimatiza cu o anumită altitudine, înainte de a urca la una mai mare, prezentaţi un risc de a dezvolta simptome mai severe de rău de altitudine.

Răul de altitudine este foarte grav şi vă poate pune viaţa în pericol. Acesta este reacţia organismului la o reducere a cantității de oxigen din muşchi şi creier şi face inima şi plămânii să lucreze mai din greu, cauzând creşterea pulsului și a ritmului respirator. Ca răspuns, se produc mai multe celule roşii, pentru a transporta mai mult oxigen în corp.

Eforturile organismului de a face față cu cantitatea scăzută de oxigen determină modificarea nivelului de aciditate al sângelui, modificarea presiunii pulmonare și modificarea echilibrului de apă şi sare.

Tratarea răului de altitudine

Dacă aveți simptome uşoare de rău de altitudine, continuaţi să urcaţi, dar asigurați-vă că faceţi acest lucru treptat și într-un ritm constant.

Spuneți-le oamenilor cu care călătoriţi cum vă simţiţi, chiar dacă simptomele sunt uşoare. Dacă simptomele sunt ceva mai grave, stați la altitudinea curentă pentru a permite organismului să se adapteze. De asemenea:

– nu faceţi exerciţii fizice;

– beţi multe lichide (dar nu alcool);

– nu fumaţi;

– odihniţi-vă până când vă simțiți mai bine.

Coborârea la o altitudine mai mică

Dacă aveți simptome mai severe de rău de altitudine, sau simptome ușoare care nu dispar în 24-48 de ore, cel mai bine ar fi să coborâţi la o altitudine mai mică.

Dacă coborâţi 300 de metri, se vor ameliora simptomele moderate ale răului de altitudine. Dacă staţi 24 de ore la această altitudine mai mică, simptomele ar trebui să se îmbunătățească în mod semnificativ. Rămâneţi la această altitudine până când simptomele au dispărut complet. După două, trei zile, corpul dvs. va deveni aclimatizat și simptomele vor dispărea. Din acest moment, puteți începe să urcaţi din nou.

Dacă aveți simptome severe de rău de altitudine, coborâţi imediat pe cât de mult posibil (cel puțin 600 de metri). Trebuie să coborâţi cât mai curând posibil, pentru că puteţi muri dacă răul de altitudine nu este tratat rapid. Dacă simptomele nu se ameliorează în mod semnificativ la o altitudine mai mică, continuaţi să coborâţi până când se ameliorează.

Persoanele cu probleme respiratorii severe, cauzate de răul de altitudine, pot primi oxigen îmbuteliat.

Medicamente

medicamente Răul de altitudineCalmantele

Calmantele precum paracetamolul sau ibuprofen pot fi folosite pentru a trata durerile ușoare de cap, care sunt cauzate de răul de altitudine.

Acetazolamida

Acetazolamida poate ajuta la reducerea severităţii simptomelor și poate fi folosită şi pentru a ajuta la prevenirea răului de altitudine.

Unul dintre efectele răului de altitudine este că se schimbă echilibrul chimic din sânge. Acetazolamida ajută la corectarea acestui dezechilibru chimic.

O respirație mai rapidă vă permite să inspiraţi mai mult oxigen, ceea ce ajută la reducerea simptomelor precum: durerile de cap, greața și amețelile. Acest lucru poate fi deosebit de util pe timp de noapte.

Deoarece acetazolamida este un medicament care se eliberează doar cu prescripţie medicală, ar trebui să vă consultați medicul de familie înainte de a-l lua. Există o serie de efecte secundare minore asociate cu acetazolamida, inclusiv:

– amorțeală sau furnicături la nivelul feței şi al degetelor;

– urinare excesivă;

– vedere încețoșată (deși acest lucru este rar).

Dexametazona

Dexametazona poate fi foarte utilă pentru tratarea complicațiilor severe ale răului de altitudine, cum ar fi edemul cerebral de altitudine mare.

Dexametazona este un corticosteroid puternic, care reduce umflarea creierului. De obicei, se administrează în doze de 4 mg, de trei ori pe zi. Simptomele încep să se îmbunătățească, de obicei, în aproximativ șase ore.

Dexametazona este deosebit de utilă pentru “a trage de timp” până când este sigur să coborâţi. De exemplu, ea poate fi folosită în timpul nopții pentru a ameliora simptomele, atunci când o coborâre nu este posibilă sau poate fi periculoasă.

Dexametazona este eficientă în tratarea persoanelor cu rău de altitudine. Dacă aveți de gând să mergeţi într-o excursie sau să faceţi o drumeţie pe munte, ar fi bine să luaţi dexametazonă cu dvs. pentru a o folosi în situații de urgență.

Dexametazona poate provoca efecte secundare, cum ar fi:

– stomac deranjat;

– euforie (o stare de excitare);

– depresie.

La fel ca şi acetazolamida, ar trebui să vă consultați medicul de familie înainte de a lua dexametazonă.

Nifedipina

Nifedipina este folosită adesea pentru tratarea hipertensiunii arteriale. Ea poate fi utilă pentru tratarea complicațiilor răului de altitudine, cum ar fi edemul pulmonar de altitudine mare.

Nifedipina reduce îngustare arterei care furnizează sânge la plămâni, contribuind la reducerea senzație de constricție toracică și uşurând respirația.

Doza recomandată de nifedipină este de 20 de mg, luată la intervale de şase, opt ore. Nifedipina poate provoca o scădere bruscă a tensiunii arteriale, așa că, dacă o luaţi, nu vă ridicaţi prea repede în picioare.

Complicaţiile răului de altitudine

Simptomele severe ale răului de altitudine pot duce la două afecţiuni foarte grave: edem cerebral și edem pulmonar.

Aceste afecţiuni sunt rare, dar pot să apară dacă o persoană urcă la o altitudine foarte mare prea repede, și rămâne acolo.

Edem cerebral de altitudine mare

Edemul cerebral de altitudine mare apare atunci când o lipsă de oxigen determină o scurgere de lichid în creier, prin pereţii capilarelor, cauzând umflarea ţesutului creierului. Capilarele sunt vase de sânge mici care înconjoară organele majore, cum ar fi creierul, inima și plămânii.

Simptome edemului cerebral de altitudine mare includ:

– dureri de cap;

– slăbiciune;

– dezorientare;

– pierdere de coordonare;

– pierderi de memorie;

– halucinaţii şi o incapacitatea de a distinge ce este real şi ce este imaginar;

– pierderea cunoştinţei;

– comă.

Edemul cerebral de altitudine mare poate apărea dacă o persoană urcă rapid la o altitudine mare sau stă la o altitudine foarte mare timp de o săptămână sau mai mult. Dacă nu este tratat imediat, edemul cerebral de altitudine mare poate provoca decesul persoanei. Pentru a preveni acest lucru, este necesar să coborâţi imediat cel puțin 600 de metri.

Medicamentul steroidian, dexametazona, poate fi folosit pentru a trata edemul cerebral de altitudine mare. Trebuie administrat oxigen, dacă este disponibil. Cu toate acestea, dacă este posibil, o persoană cu această afecţiune ar trebui să fie dusă cât mai repede posibil la un spital, pentru a primi un tratament.

În practică, acest lucru poate implica un transfer cu elicopterul de urgențe, deși, în multe părți ale lumii, nu există servicii de salvare și ar trebui să vă amintiţi că, la altitudini extreme (de exemplu, pe pantele superioare ale vârfurilor de peste 8.000 m), elicopterele nu pot să funcționeze.

Edem pulmonar de altitudine mare

Edemul pulmonar de altitudine mare apare atunci când se acumulează lichid în plămâni. Lichidul împiedică transferarea oxigenului de la plămâni în sânge. Pe măsură ce afecţiunea se agravează, cantitatea de oxigen din sânge scade, ceea ce provoacă următoarele simptome:

– cianoză (albăstrirea pielii);

– dificultăți respiratorii severe (chiar și când vă odihniţi);

– senzație de apăsare în piept (cauzată de îngustarea arterei pulmonare);

– o tuse persistentă cu spută;

– oboseală și slăbiciune extremă;

– confuzie și dezorientare;

– comportament irațional.

În cele din urmă, edemul poate provoca moartea persoanei.

Simptomele de confuzie și de comportament irațional sunt cauzate de lipsa de oxigen din creier. Pentru a preveni moartea, cel care suferă de edem pulmonar de altitudine mare trebuie să coboare imediat cu cel puţin 600 de metri.

Nifedipina este un medicament care poate fi folosit pentru a trata edemul pulmonar de altitudine mare. Cu toate acestea, ca și în cazul edemului cerebral de altitudine mare, cel care prezintă simptome de edem pulmonar de altitudine mare ar trebui să fie dus la spital cât mai curând posibil, pentru a primi tratament.

Prevenirea răului de altitudine

Aclimatizarea corespunzătoare este cel mai bun mod de a preveni răul de altitudine. Urcarea treptată va oferi organismului timp pentru a se adapta la schimbarea de altitudine.

Înainte de a vă face planuri de călătorie, asigurați-vă că aveţi suficient timp în itinerariu pentru aclimatizare, astfel încât să nu vă asumaţi un risc inutil de rău de altitudine.

Unele trasee prezintă mai multe şanse de a provoca probleme de aclimatizare decât altele. De exemplu, o vacanță care implică să treceţi peste câteva vârfuri mici, dar să dormiţi în văi, are mai puţine şanse de a da naștere unor probleme de altitudine decât escaladarea unui vârf izolat, cum ar fi Kilimanjaro.

În majoritatea excursiilor în Alpi va trebui să dormiţi în cabane montane la altitudini de aproximativ 3.000 m deasupra nivelului mării, sau în bazele din văi, aşa că simptomele severe de rău de altitudine sunt puţin probabile. Cu toate acestea, aclimatizarea pentru munții mai înalți din Alpi va determina succesul şi siguranţa escaladării. Înainte de a încerca să escaladaţi vârfuri de peste 3.500 m, cel mai bine este să vă petreceţi câteva zile pe vârfuri mai mici, pentru a vă aclimatiza.

Dormiţi la o altitudine mai mică

Odată ce sunteţi la o altitudine de peste 3.000 m, nu dormiţi la o altitudine cu 300 de metri mai mare decât altitudinea la care vă aflaţi. Puteți merge mai sus în timpul zilei, dar coborâţi înapoi la o bază care nu este la mai mult de 300 de metri altitudine decât baza din noaptea precedentă.

Dacă acest lucru nu este posibil, unele companii de turism includ o zi de odihnă în itinerariul, cu o plimbare pe munte pentru a vă ajuta să vă aclimatizaţi.

Unele companii de turism vă lasă să urcaţi un munte într-un timp scurt, cum ar fi muntele Mont Blanc; în doar câteva zile. Dacă nu sunteți deja aclimatizat, urcatul la asemenea altitudine va declanşa simptomele de rău de altitudine. Cel mai bine este să faceţi acest lucru după ce v-aţi aclimatizat cu altitudini mai mici.

Medicamente

Pe lângă faptul că pot fi folosite pentru a trata răul de altitudine, acetazolamida și dexametazona pot fi folosite şi pentru a preveni simptomele.

Acetazolamida

Pentru a preveni răul de altitudine, doza recomandată de acetazolamidă este de 125-250 mg, de două ori pe zi. Începeţi să luaţi medicamentele cu una sau două zile înainte de a începe să urcaţi. Continuați să le luați în timp ce urcaţi și timp de trei zile după ce ați ajuns la cea mai mare altitudine a dumneavoastră.

Dexametazona

Doza recomandată de dexametazonă este de 4 mg, de două ori pe zi. Ea este luată, de obicei, timp de aproximativ două zile, începând din clipa în care urcaţi, pentru a preveni dezvoltarea simptomelor de rău de altitudine.

Alte sfaturi preventive

Pe lângă faptul că aveţi nevoie de o aclimatizare corespunzătoare și să luaţi medicamente pe bază de prescripţie medicală, puteţi să urmați şi sfaturile de mai jos:

– Dacă încep să se dezvolte simptome moderate de rău de altitudine, stați la altitudinea la care sunteţi până când se îmbunătățesc simptomele.

– Dacă simptomele se agravează, coborâţi imediat de la altitudinea la care vă aflaţi.

– Deoarece oamenii se aclimatizează în mod diferit, asigurați-vă că toată lumea cu care călătoriți s-a aclimatizat complet, înainte de a merge mai sus.

– Hidrataţi-vă bând multe lichide (un minim de patru, șase litri pe zi, dar nu alcool).

– Când sunteţi la o altitudine mare, urmaţi o dietă bogată în calorii.

– Nu fumaţi, nu beţi alcool şi nu folosiţi medicamente precum: tranchilizante și somnifere, în timp ce vă aflați la altitudine mare. Aceste lucruri vă pot înrăutăţi simptomele de rău de altitudine.

– Amintiți-vă că riscul de arsuri solare și insolație este crescut la altitudini mari, aşa că luaţi-vă toate măsurile de protecție pentru a preveni aceste lucruri. În special, asigurați-vă că vă sunt protejaţi ochii (folosiţi ochelari de soare speciali sau ochelari de zăpadă). Folosiţi-i chiar dacă nu vedeţi bine cu ei, pentru a preveni orbirea cauzată de zăpada care reflectă razele solare.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
Răul de altitudine, 10.0 out of 10 based on 1 rating

, , , , , , ,

One Response to “Răul de altitudine”

  • cristiana says:

    Cel mai profesionist. Va spun asta ca medic. Multumesc.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: +1 (from 1 vote)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *