Informatii si sfaturi utile pentru sanatate si nutritie

Tarhonul

Planta originara din Mongolia si Siberia centrala. Cunoscut din Antichitate, Tarhonul a fost tarziu introdus in Europa ( in sec. al XVI-lea) si utilizat atat in alimentatie, cat si in terapeutica.

Ruellius, vestit medic al Evului Mediu, l-a descris in lucrarea „De natura stirpium”, subliniind ca salata la care se pune Tarhon nu are nevoie nici de otet si nici de sare, acesta cumuland gustul ambelor ingrediente. In aceasta rezida de fapt importanta pe care o acordam si azi tarhonului.

Se utilizeaza frunzele.

Principalii constituenti:

Tarhonul contine in frunze si in ramurelele tinere intre 0,1-0,4% ulei volatil format in proportie de 60-70% din metilchavicol. Contine, de asemenea, taninuri, saruri minerale, urme de iod, vitamina B1 si vitamina C.

Recomandari terapeutice:

Tarhonul are un efect stimulent indeosebi asupra apetitului si digestiei (deci proprietati tonice-aperitive si stomahice), fara sa irite. Rolul de stimulent se manifesta si asupra functiei hepatice. El se recomanda pentru dispeptici si pentru persoanele care trebuie sa evite regimul sarat.

Frunzele de tarhon sunt totodata diuretice, utile in anasarca (hidropizie) si reumatism.

Fluidificand secretiile bronhice, tarhonul este un bun expectorant.

Ca actiune generala, el este tonic si anticataral.

Mod de intrebuintare:

Consumat ca atare, in salate sau murat in otet.

Infuzie preparata cu o lingurita la o cana de apa; se ia indeosebi dupa mesele principale pentru stimularea digestiei.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

, , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *