Publicat pe Lasă un comentariu

Mararul

Originar din nordul Mediteranei, mararul este mentionat ca „planta cu efecte vindecatoare”  inca in vestitul „Papirus Ebers”, cea mai cuprinzatoare scriere despre plante medicinale din Egiptul antic. Aprecieri pozitive asupra efectelor sale se intalnesc in scrierile lui Dioscoride si Paliadius.

Valoare terapeutica au atat frunzele, cat si semintele.

Principalii constituenti:

In functie de partea de planta, continutul in ulei volatil este cuprins intre 2,5-4% ( in frunze si ramurile tinere) si 3-6% in fruct. Mararul contine cantitati apreciabile de potasiu, sulf si sodiu, vitaminele A, B1 si C. Uleiul volatil de marar contine intre 40-60% carvona.

Recomandari terapeutice:

Ca toate legumele condimentare, frunzele de marar au proprietati tonic-aperitive si stomahice. Ele stimuleaza totodata diureza si eliminarea gazelor din stomac.

Semintele de marar sunt puternic carminative. Ele sunt importante si pentru proprietatile emenagoge (de reglare a ciclului). Totodata sunt sedative nervoase, utile in combaterea insomniilor, precum si antispastice, aceasta proprietate explicand efectele in combaterea sughitului rebel si a vomei, indeosebi la copii.

Mod de intrebuintare:

Adaugarea frunzelor la preparate culinare.

Infuzie de seminte preparata din o lingurita la cana. Se beau 2-3 cani pe zi.

Decoct sedativ, cu o lingurita de seminte fierte intr-o cana de lapte; se bea seara, inainte de culcare, pentru combaterea insomniei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *