Informatii si sfaturi utile pentru sanatate si nutritie

Inul – compozitie si recomandari

Dupa unele date, se pare ca inul este originar din Egipt. In sprijinul acestei ipoteze sta faptul ca in vechile morminte egiptene s-au gasit seminte si imbracaminte confectionate din in. Fiind cultivat aproape pe tot globul de multe secole, originea lui certa nu este cunoscuta. Inul si produsele lui (fibre, seminte, ulei) provin in prezent din Europa, Argentina, Maroc, Turcia, India si alte tari.

Semintele de in utilizate in medicina traditionala chineza provin din Mongolia interioara si din provinciile Heilon-gjiang, Liaoning si Jilin.

Utilizat si in medicina traditionala indiana, inul este cultivat extensiv in toata India, in special in Bengal, Bihar si in Provinciile Unite.

Este mentionat si in Biblie, in Vechiul Testament (Iesirea, 28, 42) unde se spune: „si sa le faci lor pantaloni de in, ca sa acopere goliciunea trupului…”.

Inul a fost utilizat si in Antichitatea greco-romana in scopuri medicinale, probabil inspirate din medicina egipteana. Pliniu cel Batran citeaza 30 de remedii in care sunt incluse si semintele de in, atat administrate pe cale orala ca laxative, cat si extern, in preparate topice, locale, pentru inflamatii locale.

In farmacopeea ayurvedica se recomanda utilizarea externa sub forma de cataplasme in arsuri si carbuncul (antrax), iar intern ca demulgent (calmant) si laxativ. In medicina traditionala americana utilizarile sunt similare.

Principalii constituenti ai inului:

Semintele speciei de cultura Linum usitatissimum contin 30—45% ulei gras sicativ format din trigliceridele acizilor linoleic, linolenic, oleic, stearic, palmitic si myristic. Contin 20-25% proteine, 3-10% mucilagii formate din polizaharide neutre si acide care dupa hidroliza dau galactoza (8-10%), arabinoza (9-12%), rhamnoza (13-29%), xyloza (25-27%), acid galacturonic si mannuronic cca (30%). Mai contin steroli si triterpene (colesterol, campestrol, stigmasterol si sitosterol), glicozizi cianogenici (0,1-1,5%), in special neolinustatina si monoglicozizi ai linamarinei si lotaustralinei, precum si glicozidul saicoizola-ricirezinolului, precursori ai lignanelor, saruri minerale.

Turtele ramase dupa extragerea uleiului contin mari cantitati de proteine (cca 35%), grasimi (3-6%), saruri minerale, reprezentand o materie prima de buna calitate pentru nutreturi combinate, dar care trebuie prelucrate rapid pentru a nu rancezi, cand devin iritante.

Fibrele contin celuloza (86-90%), substante pectice (1-2%), ceara, substante grase si lignina in cantitati mai mici. In cenusa fibrelor au fost puse in evidenta calciu (50%), potasiu (17%), siliciu (13%), fier si aluminiu (8%).

Recomandari terapeutice:

Utilizarile semintelor de in in terapeutica moderna se bazeaza pe utilizarea multimilenara a acestora in medicina traditionala, dar si pe studii „in vitro” si „in vivo” pe animale, pe studii cu privire la substantele nutritionale in dieta la oameni.

In prezent, cercetarile sunt indreptate spre efectele preparatelor pe baza de seminte de In in carcinogeneza si in tratamentul lupusului asociat cu nefrite, in efectele favorabile in functia arteriala si in agregarea trombocitara.

Comisia E (Comisia oficiala a Ministerului Sanatatii din Germania pentru avizarea produselor fitoterapeutice) a aprobat utilizarea in uzul intern a semintelor de In in constipatiile cronice, in afectiunile colonului in urma abuzului de laxative si purgative, in colonul iritat, in diverticulite (inflamatia unor diverticuli ai duodenului, intestinului subtire sau a colonului). De asemenea, s-a avizat utilizarea ca mucilag in gastrite si enterite.

Extern s-a aprobat utilizarea sub forma de cataplasme pentru tratamentul inflamatiilor locale.

Legat de Comisia E, ne intrebam cand vom avea si noi o astfel de Comisie, cu oameni competenti in domeniul fitoterapiei, produselor naturale si al suplimentelor nutritionale atat de mult folosite in majoritatea tarilor lumii. In aceasta privintanu am avea decat de castigat, in special prin valorificarea enormelor resurse naturale pe care le avem pentru sanatatea oamenilor.

Mod de intrebuintare:

In farmacia casei, semintele de In se folosesc, pentru combaterea constipatiei cronice si calmarea colonului iritat, ca atare, cu conditia sa nu fie sparte, deoarece se oxideaza foarte repede.

Pentru adulti se recomanda 2 lingurite de seminte intregi, spalate rapid intr-un jet de apa. Apoi se pun intr-o cana cu apa la temperatura camerei si se tin 2-3 ore, dupa care se „administreaza” cu totul, preferabil seara, inainte de culcare.

Extern se utilizeaza sub forma de faina proaspat rasnita din care se prepara un terci cu putina apa calduta, care se

pune intre tifoane si se aplica pe locurile inflamate.

Celor care au pielea mai sensibila si recurg la cataplasme cu faina de Mustar ca revulsiv li se recomanda un amestec de doua parti faina de Mustar si o parte de faina de In, care, avand proprietatile emoliente mentionate, impiedica iritarea pielii.

Contraindicatii si efecte secundare:

Nu se recomanda in ocluzii intestinale. Nu se cunosc efecte secundare si nici contraindicatii in timpul sarcinii sau alaptarii.

In ceea ce priveste interactiunea cu alte medicamente, ca si alte plante care contin mucilagii, intarzie absorbtia medicamentelor luate concomitent cu semintele de In, ceea ce poate afecta efectele acestora.

Deoarece Inul este si planta nectarifera (nu „melifera”, cum o denumesc unii, deoarece in flori nu exista miere ci numai nectar), pentru apicultori se evalueaza ca, la un hectar cultivat cu In, albinele pot produce 10 kg miere.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.4/10 (5 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 4 votes)
Inul - compozitie si recomandari, 9.4 out of 10 based on 5 ratings

, , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *