Din moment ce este vorba de antioxidanti pe care organismul nu-i fabrica singur, trebuie sa-i cautam in alimentatia noastra.
Dintre antioxidantii externi pe care ii putem gasi in alimentatie, vitamina C (sau acidul ascorbic) si vitamina E (alfa-tocoferol) sunt, probabil, cele mai cunoscute si cele mai studiate pana acum in cercetarile medicale. Insa si vitaminele Q (ubiquinona sau Q10) si acidul folic au un rol important.
Fiecare vitamina antioxidanta are in general un rol antioxidant specific in organism. De exemplu, vitamina C actioneaza de preferinta in interiorul celulei (citoplasma) gratie puterii sale mari de a se dizolva in apa (putere hidrosolubila). Cand intalneste radicali liberi, ea ii neutralizeaza, devenind un radical ascorbil foarte stabil care nu mai este toxic.
La randul ei, vitamina E, care este greu solubila in apa, dar usor solubila in grasimi (putere liposolubila), actioneaza mai ales la nivelul membranelor care sunt constituite in principal din lipide (grasimi). Atunci cand capteaza un radical liber, vitamine E devine un radical tocoferil foarte stabil si inofensiv.