Informatii si sfaturi utile pentru sanatate si nutritie

Ridichile

In mitologie, zeului Apollo i se atribuia afirmatia potrivit careia, daca guliile merita greutatea lor in plumb, iar sfeclele greutatea lor in argint, ridichile ar merita desigur greutatea lor in aur, fapt care atesta importanta pe care o dadeau anticii acestei legume, cultivata de peste 4 milenii. Parintele istoriei, Herodot, arata ca sclavilor care cladeau piramidele li se dadeau, alaturi de usturoi, si ridichi.

Mult apreciata in Grecia si Roma antica, Hippocrate recomanda ridichea in hidropizie; amintita de Teofrast, era apreciata de Dioscoride pentru proprietatea de a stimula apetitul, a favoriza digestia si a calma tusea.

In Evul Mediu se folosea pentru „eliminarea din viscere a tumorilor maligne” si drept antidot in otraviri. Matthiolus, savantul Renasterii, o recomanda pentru proprietatile diuretice si antilitiazice, iar Mizauld, in lucrarea sa „Gradina de plante medicinale” (1578), o recomanda si el ca tratament specific antilitiazic.

Multe din aceste proprietati sunt aduse in atentie prin cercetarile fitoterapeutice mai recente. Proprietatile medicinale apartin indeosebi ridichilor negre (asa-zisele „ridichi de iarna”), Raphanus sativus L. var. niger (Mill). D.C.

Principalii cinstituenti ai ridichilor:

Ridichea de iarna contine 1% proteine, 3% hidrati de carbon, 15 mg% sodiu, 245 mg% potasiu, 25 mg% calciu, 20 mg% fosfor, 0,6% fier, abia 1 mg vitamina A, 0,05 mg% vitamina B1, 0,02 mg% vitamina B2, 0,3 mg% niacina si 25 mg% vitamina C. Ridichile negre, in special, contin un ulei volatil sulfurat: rafanolul si mici cantitati de tocoferol.

Valoarea energetica este redusa si este exprimata prin 15 kcal la 100 g.

Recoamdari terapeutice ale ridichilor:

Intern – sunt considerate in primul rand ca antilitiazice importante, atat in litiaza biliara, cat si in cea renala. Mai ales in cea renala, lucrari recente considera ridichile, alaturi de frunzele de mesteacan si radacinile de roiba (rubia tinctorum, 0 planta tinctoriala bine cunoscuta si la noi in popor), ca formand „triada de aur” capabila sa marunteasca pietrele (proprietati litotritice).

Efectele coleretic si colagog le fac utile pentru cei cu insuficienta hepatica, colecistita si alte afectiuni hepatice. Se citeaza folosirea ridichilor si in atonia stomacului (deci pentru asa-numitele „stomacuri lenese”), ca si in aerofagie.

Consideratii mai recente asupra sucului de ridichi indica utilizarea acestuia pentru „curatirea” si regenerarea mucoaselor in cazuri de sinuzite sau rinite.

Bine cunoscute in medicina populara sunt proprietatile pectorale, adjuvante de real folos in bronsita, tuse de diferite etiologii, cataruri ale cailor respiratorii, chiar si in astm. In secundar, datorita continutului ridicat in vitamina C, mai putin in B1, B2 si A, se recomanda in afectiuni carentiale.

Extern. Ridichea rasa are proprietati rubefiante, respectiv de a produce o iritatie locala si prin aceasta un aflux mai mare de sange, o inrosire locala, care provoaca cedarea starilor congestive ale organelor interne (pneumonii, stari congestive al ficatului).

Mod de intrebuintare:

Consumate sub forma de ridichi rase (eventual cu mere).

Suc (de preferat in amestec cu suc de morcovi), indeosebi in litiaza biliara sau renala. Se iau 30-40 g cu cca 15 minute inainte de mese.

Sirop pectoral, din ridichi taiate felii peste care se presara zahar si se acopera; dupa 24 de ore se strange sucul care s-a lasat, administrandu-se 3-4 lingurite pe zi. De asemenea, pentru proprietati pectorale, in medicina populara se recomanda sa se scobeasca o ridiche mai mare, sa se umple cu zahar (cu miere) si hrean. Se coace, iar apoi se strange sucul care se lasa, administrandu-se 3-4 lingurite pe zi.

Tot in medicina traditionala se recomanda aplicatii locale cu ridichi rase in dreptul plamanilor (pentru pneumonii) sau in dreptul ficatului (pentru starile congestive ale acestuia).

Observatii: ridichile rosii si albe de primavara, numite si „ridichi de luna”, au proprietati similare. Se recomanda sa se consume cu frunze cu tot, care sunt foarte bogate in vitamine, saruri minerale si alte substante chimice foarte utile.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

, , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *